vineri, 20 septembrie 2013

Cetatea Poenari

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<<  Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

     Urcăm mai departe dinspre Curtea de Argeș, pe Transfăgărășan, cam vreo 25 de km, mai precis, la 2 km de satul Căpățâneni, unde de pe vârful Muntelui Cetățuia domină împrejurimile Cetatea Poenari, cunoscută și sub numele de ''Cetatea lui Țepeș Vodă'' ori ''Cetatea lui Negru Vodă''. Ultimele informații care atestă funcționarea cetății, demonstrează că aceasta a fost abandonată undeva în a doua jumătate a secolului  al XVI-lea. 




      Ruinele fortificației se află la capătul unui urcuș care se rezumă la aproximativ 1480 de trepte. 



      Or fi atâtea sau nu, nu pot să confirm decât că te solicită puțin, Nimic nu este imposibil. Pentru noi este primul antrenament înainte de Retezat. Atât umbra, cât și frumusețea peisajului, oferite de pădurea care înveșmântează muntele, parcă mai îndulcește oboseala turiștilor care se încumetă să urce.








     Ceea ce te așteaptă la capătul acestor scări, își merită din plin locul în lista obiectivelor turistice ce trebuie vizitate. Ce m- a dat, pe mine personal, pe spate a fost faptul că la achitarea biletelor de intrare, la taxa video, 60 de lei pentru amatori, pe care hotărâsem să o plătesc, chit că era foooarte mare (nu era taxă foto), cel care vindea bilete îmi spune că dacă nu filmez o oră, pot să plătesc mai puțin. Hopa, așa este în România, plătești mai puțin și nu îți mai taie bilet, zic eu în mintea mea bolnavă de teoria conspirației. Însă, ce să vezi? SURPRIZĂĂĂ! Îmi cere 20 de lei și- mi dă bilete în valoare de acea valoare.  BRAVO, ce bine ar fi să clonăm oameni de ăștia. Poate s- ar mișca ceva mai bine țara asta.   Ruinele cetății, restaurate recent, cred, te  întâmpină cu un tablou cam grotesc, care îți aduce aminte că pe aici a trecut Vlad Țepeș.



     Fiecare își dă frâu liber imaginației, care este inspirată de rămășițele restaurate ale vechii cetăți pe care flutură tricolorul, în ajutorul cărora vin și informațiile despre trecutul lor istoric, afișate pe ziduri.









     Chiar dacă unii spun că sunt doar niște pietre, se merită să ajungi acolo, și numai pentru panorama pe care o ai de pe fiecare latură a vechii cetăți.





 


     După aceste minunate priveliști pe care cu greu le poți lăsa în urmă, ne întoarcem la baza muntelui de unde pornim mai departe către Barajul de la Vidraru, pe drumul străjuit de pereții stâncoși ai munților care te avertizează că Transfăgărășanul nu este departe.









     Privind în urmă, Cetatea Poenari parcă ar face parte dintr- o Împărăție a Cerului.