joi, 2 octombrie 2014

Valea Zimbrilor

6- 8 septembrie 2014 Itinerariu: Hărman- Prejmer- Brădet- Valea Zimbrilor- Vama Buzăului- Covasna

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

După lecțiile de istorie pe care ni le- am însușit la cele două biserici fortificate din Hărman și Prejmer, plecăm mai departe pe drumul nostru, urmând DN10 spre Întorsura Buzăului.
Una peste alta, ne- a priit faptul că a fost întrerupt traficul în zona Barajului de la Siriu. Nu cred că ne- am fi abătut din drum până la Hărman. De aici ne mai despart doar vreo 25 de kilometri până la Valea Zimbrilor. După ce trecem de localitatea Brădet, facem dreapta pe DJ103A, ieșim din județul Covasna, lăsăm pe dreapta satul Acriș ce aparține județului Brașov, și iată- ne ajunși la Rezervația Valea Zimbrilor.


Vă aduceți aminte, nu? Era unul dintre obiectivele principale ale excursiei puse la cale de Aiurix Rides, ” Ultima Mocăneală”, cei care ne- au stârnit să plecăm de acasă.
Înființată în noiembrie 2008, ca rezultat a unui program de dezvoltare a turismului în județul Brașov, pe un teren donat de comunele Prejmer și Vama Buzăului, această rezervație adăpostește 23 de exemplare dintr- o specie dispărută de pe teritoriul țării noastre cu peste 200 de ani în urmă. Ultimul zimbru a fost ucis în Transilvania, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Timp de mai bine de 150 de ani, în România nu au mai trăit zimbri. Abia în 1958 cel mai greu animal european de pe uscat a fost reintrodus în România, în pădurea Slivuț de lângă orașul Hațeg, județul Hunedoara, când au fost aduși doi zimbri din Polonia. 11 ani mai târziu, 3 exemplare din această rezervație au constituit baza Grădinii zoologice de la Vânători, Neamț. La începutul anilor 80, folosind animale din țară dar și de peste hotare, din Rusia, Polonia, Bulgaria, s- a înființat Zimbrăria Neagră de la Bucșani, cu scopul adaptării speciei în zona de câmpie. După 1995, cei de la Bucșani și- au propus să- i înmulțească și să- i transfere în celelalte rezervații pentru a evita problema cu care se confruntă acestea, și anume consangvinizarea, ca urmare a împerecherilor repetate în cadrul unui grup restrâns.
În plin ”boom economic”, la sfârșitul anului 2008, pe o suprafață de 90 ha (momentan sunt împrejmuite doar 10 ha), ia ființă rezervația Valea Zimbrilor. Partea frumoasă este că aceștia au vrut să ia câteva exemplare de la Bucșani. Romsilva a fixat un preț de 10000 de dolari pe bucată, ceea ce i- a determinat pe cei de la Brașov să se orienteze peste hotare. Astfel au obținut gratuit, într- o primă fază, sub formă de donație, din partea a trei parcuri zoologice din Elveția, Italia și Austria, cinci zimbri. La ora actuală cei de la Vama Buzăului se pot mândri cu un efectiv de 23 de exemplare, semn că le merge bine aici acestor exemplare.






Cu numai 2 lei, turiștii au prilejul de a admira aceste monumente ale naturii, alături de care mai conviețuiesc fără probleme, trei cerbi și două ciute.




Dacă băncile, foișoarele și leagănele amplasate la umbră, de o parte și de alta a suprafeței îngrădite cu gard electric, oferă turiștilor condiții foarte bune de a petrece clipe de neuitat în compania acestor animale superbe, nu pot spune același lucru despre locatarii acestei rezervații. Oricât de bine ar fi îngrijiți, suprafața pe care se desfășoară această rezervație este insuficientă, mai ales când în peisaj mai apare câte un stâlp de electricitate sau când vezi că pomii din țarc sunt împrejmuiți pentru a nu fi roși de animalele care chipurile sunt protejate. Și chiar dacă soarele fixează calciul în oase, cred că totuși le trebuie mult mai multă umbră.




Din câte am înțeles extinderea cu încă acele 80 ha puse la dispoziție de primăriile comunelor brașovene Prejmer și Vama Buzăului este blocată datorită lipsei fondurilor necesare pentru îngrădirea acestei suprafețe. Mă gândesc, la ce ne trebuie atâtea rezervații de zimbri în această țară? Cei de la Bucșani, cu peste 40 de exemplare pe 162 ha, se plâng că nu le calcă turiștii pragul, cu toate că sunt relativ aproape de București (70km), iar accesul este facil, zic ei. Sunt curios dacă încasau 50000 de dolari pe zimbrii pe care îi luau la Vama Buzăului, și- ar fi făcut drumul ce- i leagă de ultima așezare omenească. Nu mai spunem de drumurile din Bucșani sau Rățoaia, pe care am avut oroarea să le străbat și care sunt execrabile.
Pe când o rezervație pentru oameni? Sau de fapt trebuie mai întâi să ajungă în pragul dispariției, da!
Dar să le acordăm circumstanțe și să zicem că în noiembrie 2008, încă nu eram siguri că vom intra în criză economică.
O, am uitat să vă spun, și mi- ar părea rău dacă nu aș face- o. Merită să bați drumul până la Valea Zimbrilor chiar și numai pentru clătitele și gogoșile pe care le face o mămăiță într- un chioșc de lemn, chiar la intrarea în rezervație. Nu mai spun de peisaj.