marți, 23 septembrie 2014

Biserici fortificate din Țara Bârsei- Prejmer

6- 8 septembrie 2014 Itinerariu: Hărman- Prejmer- Brădet- Valea Zimbrilor- Vama Buzăului- Covasna

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Părăsim Biserica fortificată Hărman, a cărei curte a devenit neîncăpătoare, datorită alaiului de nuntași ne urcăm în mașină și ignorând- o pe doamna GPS, facem un ocol în jurul cetății pe care o admirăm în toată splendoarea ei,



după care căutăm ieșirea din Hărman, către Prejmer. De altfel nici nu este prea greu, ieșim în E 574, facem cale întoarsă cam vreo 1,5 km pe drumul pe care am venit, după care urmăm drumul către Întorsura Buzăului, strada Brașovului (DN 10).  Câteva minute ne mai despart până la o altă bijuterie din salba de biserici fortificate din Țara Bârsei.  Intrăm în comuna Prejmer, iar după nici o mie de metri, un indicator ne abate la stânga de pe DN 10 spre Biserica Evanghelică Fortificată. Lăsăm în dreapta un monument ce seamănă cu Coloana Infinitului,


iar după aproximativ 200 de metri ajungem. Lăsăm mașina în parcarea recent amenajată, cred eu, ce se află vizavi de cetate. De altfel toată zona din imediata vecinătate a bisericii se vede că a fost supusă unui amplu proces de reabilitare. Eu ca turist nu pot decât să apreciez și să recomand tuturor celor ce ajung în Brașov să nu rateze ocazia și să treacă și prin Prejmer.




Ca și multe alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, iar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între anii 1960 și 1970, ea și- a căpătat forma inițială. În 1999 a fost trecută pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. 



Începuturile bisericii din Prejmer sunt strâns legate de stăpânirea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211- 1225). De altfel într- un document din anul 1211, regele Ungariei, Andrei al II-lea se adresează teutonilor pomenind numele râului Târlung, pe lângă care urma să se dezvolte localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica, în formă de cruce greacă, unic în Transilvania, acest lucru nemaiîntâlnindu- se decât la câteva biserici din  nord- estul Germaniei. 
În anul 1240, la 15 ani după alungarea cavalerilor teutoni, biserica din Prejmer, alături de bisericile din Hărman, Feldioara și Sânpetru a fost dăruită de regele Bela al IV-lea ordinului călugărilor cistercieni, de aici și elementele specifice ale goticului cistercian.




În secolele XV- XVI, în cadrul unor ample lucrări de ridicare a unor sisteme de apărare în Țara Bârsei, împotriva loviturilor turcilor veniți prin pasul Buzău, în jurul bisericii din Prejmer este construită o fortificație circulară alcătuită din ziduri înalte de până la 12 metri, având la bază o grosime de până la 5 metri. Astfel cetatea construită în jurul bisericii devine cea mai puternică fortificație țărănească din Transilvania Medievală, mai ales că întreaga cetate era înconjurată de un șanț lat plin cu apă. Se pare că a existat și un tunel subteran care comunica cu exteriorul. 
Cetatea are două incinte, prima circulară în jurul bisericii,




iar o a doua, mai mică alipită gangului boltit al porții de intrare în curtea bisericii.  




În interiorul zidurilor înalte, sunt cuprinse peste 270 de camere așezate simetric, care aveau ca scop adăpostirea localnicilor pe timpul invaziilor. Îmi pare nespus de rău, că datorită oboselii de pe drum, nu am fost la fel de insistent ca la Hărman. Și doar am văzut doi tineri coborând scările de pe o latură a zidului. Abia acum când m- am documentat ceva mai mult pentru a așterne aceste rânduri am aflat ce am pierdut. Așa că dacă ajungeți acolo, nu ezitați să căutați să faceți o plimbare prin interiorul zidurilor, de unde cei ce apărau cetatea foloseau un dispozitiv de luptă neobișnuit, vestita „orgă a morții”, ce producea panică și multe pierderi în rândurile dușmanilor, sau să vizitați școala care funcționa la primul etaj pe latura din dreapta bisericii.
Aici este și vina celor ce administrează cetatea că nu au stabilit un traseu pentru turiștii care ajung să- i viziteze, așa cum au făcut cei de la Hărman. Au avut grijă doar să știrbească misterul cetății cu chioșcul cu suveniruri și tricouri tradiționale chinezești și cu o vitrină frigorifică cu sucuri din vremea lui Sigismund :)


Puteau să aloce una din încăperi pentru această activitate, părerea mea. 
Una peste alta, turul pe care l- am făcut în jurul bisericii și vizitarea muzeului cetății mi- a întărit ideea că și la noi se pune preț pe trecut și nu ne uităm strămoșii și unii chiar reușesc să- și  păstreze  intacte valorile.




După jumătate de oră petrecută între zidurile cetății, părăsim acest loc încărcat de istorie cu un sentiment de parcă mai fusesem pe acolo. O boltă asemenea celei de la Biserica fortificată de la Hărman ne scoate în parcul reamenajat din fața cetății de unde mai furăm niște cadre, înainte de a ne urca în mașină să ne continuăm drumul.