duminică, 29 decembrie 2013

Cluj Napoca

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova


<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Și uite că am ajuns și la Cluj Napoca. Ne- am cazat la Vila Meteor unde aveam făcută deja rezervarea, iar la ora 16.00 eram deja în conflict cu un parcometru din zona centrală a Clujului, care nu voia să- mi ia banii. 




Cu toată oboseala pe care o resimțeam după patru zile de drum, am pornit deja într- o plimbare de recunoaștere prin oraș, pentru a ne ușura "munca" ce urma să fie a II- a zi.








Am încheiat ziua de 20 iulie cu o vizită scurtă la unul din mall- uri unde ne- am odihnit oasele la un film.
A II- a zi, dis de dimineață am pornit, la pas de data asta, să descoperim Clujul. De fapt itinerariul era făcut dinainte de a pleca în vacanță (Grădina Botanică, Parcul Central Simion Bărnuțiu, Arena Cluj, Parcul Cetățuia, turnuri, bastioane, Piața Avram Iancu, Piața Unirii.....)
Am început cu superba Grădină botanică situată în apropierea locului unde am fost cazați.















După ce ne- am delectat privirile cu flora abundentă din serele Grădinii am urcat în Castelul de apă de unde am putut admira  panorama orașului Cluj.



Soarele ce se ridica din ce în ce mai amenințător pe cer, anunțând o nouă zi toridă de vară, abia dacă putea să străpungă scutul creat de coroanele copacilor ce străjuiau aleile Grădinii.







În cele din urmă, cu părere de rău că nu ne- am ales un alt moment al zilei de a vizita acest minunat loc ascuns de privirile insistente ale soarelui, ne- am continuat excursia pedestră prin Cluj.







Numai bine, orele amiezii ne- au prins în preajma lacului Chios din Parcul Central Simion Bărnuțiu.






Pe malul Someșului Mic, în continuarea Parcului Central, Cluj Arena se înalță semeț la concurență cu multe dintre stadioanele din Europa. Părerea mea este că față de Național Arena din București, aceasta chiar pare că este terminată.


Ne întoarcem tot pe aleile parcului, ferindu- ne cât putem de razele soarelui care își revendică drepturile,






 iar în cele din urmă ajungem din nou pe străzile orașului, care prin frumusețea lui parcă vrea să compenseze lipsa de vegetație sub care te- ai putea adăposti de soarele arzător.
















Următorul popas unde am putut să ne mai răcorim a fost în Parcul Cetățuia, de unde poți avea prilejul de a admira Clujul de la înălțime.






Lăsăm în urmă priveliștea de pe culmea dealului Cetățuiei și coborâm din nou pe străzile orașului Cluj.























Circuitul nostru prin Cluj Napoca avea să se termine exact în locul de unde a început, în Piața străjuită de Statuia lui Matei Corvin.









Cei care vor să viziteze orașul Cluj Napoca trebuie să știe că aceasta este doar o parte din el. Îți trebuie timp ca să- l vizitezi. Totodată trebuie să te informezi mult înainte de a purcede la drum. De exemplu în Parcul Cetățuia erau mult mai multe de văzut. Una peste alta, am găsit în Cluj, exact ceea ce mă așteptam, un oraș cu care țărișoara asta poate să se mândrească.







luni, 16 decembrie 2013

Turda, Salina

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>


     20 iulie, după o noapte de odihnă într- un cochet hotel din Alba Iulia, Hermes, pe care îl recomand din toată inima pentru serviciile sale, chiar dacă abia îl deosebești între blocurile ce îl înconjoară, pornim mai departe spre Cluj Napoca.
     Bineînțeles până să ajungem acolo ne oprim și la Turda. 
     Principalul obiectiv: Salina Turda, una dintre cele mai fascinante atracții turistice din România, părerea mea. 


Cheile Turzii le lăsăm pentru altă dată, anul acesta ne concentrăm asupra Retezatului.
Cu toate că în toate promovările ei este prezentată cu intrarea cea nouă din aleea Durgăului, GPS- ul nu a vrut să ne ducă acolo, așa că la ora nouă și jumătate noi ne înființăm la vechea intrare a salinei, cu gândul că vom ieși pe cealaltă și ne vom întoarce într- o plimbare până la mașină.



Un hol lung, croit prin masivul de sare, te introduce în subteran fără să îți dai seama cât de mult pătrunzi în măruntaiele pământului.





 La capătul acestui tunel ai de ales între a folosi scările sau a sta la coadă pentru a coborâ cu liftul într- o lume parcă desprinsă dintr- un film SF, de fapt într- o imensă navetă spațială ce parcă este pregătită să iasă la suprafață. Aproape că nici nu- ți vine să cobori de aici, însă acesta nu- i decât începutul.




Acolo jos găsești numeroase spații de recreere și de divertisment pe care le poate folosi oricine reușește să- și coboare privirea de la tavanul înalt al acestei săli și de la liftul care sporește misterul acestei lumi subterane creând impresia unei stații de teleportare spre o altă lume.





 

În capătul opus al acestei impunătoare săli putem savura imaginea unui adevărat angrenaj, ce parcă ar fi motorul acestei navete, situat pe o insulă în mijlocul unui lac subteran, pe care te poți plimba cu barca.



Odată ajuns acolo spectacolul de lumini continuă.







Cu regret că nu am avut timp și pentru o plimbare pe lac, ne desprindem cu greu din acest loc spre suprafață.








Traversând prin subteran, ajungem și la intrarea cea nouă a salinei.



Gândul de a ajunge la mașină de aici ne- a fost spulberat în momentul în care am aflat că sunt vreo 5 km de parcurs, așa că după ce am ieșit să luăm o gură de aer dulce, am făcut cale întoarsă prin salină.



Odată ajunși în oraș, nu ne- am putut abține să mai zăbovim un pic, în Piața Republicii, pentru a ne delecta cu frumusețea acestei așezări tipic transilvănene.