Golful Dubova- Locul unde Dunărea își trage sufletul

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sașca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Pensiunea Decebal, o locație situată într- un peisaj de poveste. Chiar dacă intrarea, din șoseaua ce continuă de- a lungul Dunării, arată mai mult cu a unei bodegi de la țară,

și trecând și peste faptul că nici nu prea arată de 4 stele, după cum puteți citi și pe site- ul lor, „Pensiunea Decebal este locul ideal unde puteți admira sălbăticia spectaculoasă a defileului săpat de Dunăre în munte.” 

Clădirea este construită pe trei etaje pornind din șosea și coborând până aproape de oglinda Golfului Dubova. Din balconul camerei sau de pe terasa singurului restaurant (din câte am înțeles eu, din zonă) ai acces nelimitat la o priveliște demnă de imortalizat într- o pictură pe pânză. Luciul de apă al Golfului Dubova, înrămat de culmile muntoase, nu trădează nici o clipă faptul că de fapt ești pe malul unui fluviu. Aici Dunărea, după ce iese din strânsoarea Cazanelor Mari, își mai trage sufletul înainte de a se avânta în Cazanele Mici. Nu degeaba zona este considerată monument unic al naturii în Europa.

Această priveliște de vis o ai asigurată din balconul fiecărei camere din locație. De aceea am zis că treci peste toate minusurile serviciilor oferite de gazde, chiar și peste disconfortul creat de prezența la streașina acoperișului, a câtorva cuiburi de rândunele, ale căror locatari erau într- un du-te- vino continuu și care asigurau și fondul sonor pe timpul zilei.

Dacă reușești să- ți desprinzi retina ochilor de pe acest minunat peisaj, nu ai cum să te plictisești. Piscină, plimbări cu hidrobicicleta, cu skijet- ul, croaziere cu barca, cu vaporul pe Dunăre în Cazanele Mari, în Cazanele Mici, drumeții pe muntele Ciucaru sunt doar câteva dintre multiplele oferte de agrement pe care le ai la dispoziție aici. Zona este foarte căutată de pasionații de pescuit, care chiar au unde să își arunce lansetele.  Nici nu- ți dai seama cum zboară timpul.

În 2007, după excursia cu microbuzul, organizată din Băile Herculane, ce ne- a dezvăluit o altă imagine, decât cea de la Galați, a Dunării, când am ajuns în capătul Golfului Dubova, imediat ce am trecut de biserica Mănăstirii Mraconia, mi s- a înfiripat în suflet o nouă dorință. O plimbare cu vaporul pe Dunăre, cândva. Uite că, după șase ani, în vara lui 2013, de la bordul vaporașului Flamingo, am avut ocazia să admirăm Tabula Traiana apropiindu- ne de malul sârbesc, iar de cealaltă parte, despărțiți doar de viaductul ce traversează Golful Mraconia, Chipul lui Decebal.

Câteva semnale acustice lansate în aer de căpitanul vasului,  ne- a înștiințat că aici era și capătul traseului. Facem cale întoarsă lăsând în urmă Biserica Mănăstirii Mraconia de la intrarea în Cazanele Mici (de fapt ieșirea din Cazanele Mici a Dunării). De aici până în Golful Dubova mai erau 3,6 km, atât este lungimea Cazanelor Mici.

Abia când am ajuns acasă, am văzut că în acest colț de țară, numit și Clisura Dunării, sunt mult mai multe de văzut. Nu m- am putut mulțumi doar cu fotografiile de pe numeroase site- uri ce promovează zona. Am vrut să le savurez personal prin obiectivul aparatului meu. Așa că pe lista noastră, din această vară, am strecurat o plimbare cu vaporul, cu barca, nu conta, prin Cazanele Mari, care să includă și vizitarea peșterilor Ponicova și Veterani, și bineînțeles o drumeție pe Dealul Ciucaru Mare, ai căror pereți abrupți mărginesc latura stângă a fluviului. Panorama asupra fluviului de la această înălțime este extraordinară.  

În jurul orei cinci și jumătate, chiar dacă norii au  făcut loc soarelui pe cer, oferindu- ne ca bonus suficient timp până la asfințitul soarelui, pentru a ne respecta programul făcut cu mult timp înainte de plecarea în vacanță, oboseala acumulată nu a putut fi trecută cu vederea, și am renunțat la drumeția noastră. După ce ne- am luat camera în primire, ne- am lăsat cuprinși în totalitate de vraja acestui peisaj de vis. Nu ne- a mai trebuit nici piscină, nici plimbare cu hidrobicicleta. Am ocupat câte un șezlong pe ponton, și am încercat să ne mai revenim cu câte o bere rece, care de fapt avea să ne pună capac. 

Așa că, am urcat pe terasa restaurantului unde am luat cina. Pentru prima oară, cred, când chiar nici nu m- a deranjat întârzierea chelnerului cu comanda, ba chiar i- am și dat un bacșiș pentru aceasta. 

Odată cu asfințitul soarelui, regiștrii culorilor se schimbă de la un moment la altul. Umbrele culmilor înverzite ce împresoară golful de pe partea românească îmbracă încetul cu încetul malul sârbesc, până ce luna devine omniprezentă încercând parcă să se opună întunericului ce lasă ușor peste noi. 

Spre dimineață, am tot ieșit pe balconul camerei, sperând la un răsărit de soare spectaculos. Perdeaua de nori ce a încercat să întrerupă spectacolul oferit de luna plină ce s- a oglindit mândră, toată noaptea, în luciul apei Dunării, a reușit să îi joace feste preludiului soarelui, ce urma să prevestească încă o zi frumoasă de vară.