<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>
Mai puțin de 20 de minute a durat coborârea de pe Platou. Văzut de sus părea o lacrimă în comparație cu ce aveam acum la picioarele noastre, o mare în munți.
Aproape trei decenii s- a lucrat la ridicarea acestui baraj. S- a dat în
folosință în anul 1988 pe 11 octombrie. Barajul Bolboci nu impresionează ca
mărime, cu o înălțime de doar 55 de metri și o lungime la coronament de 500 de
metri, însă este unic în România, fiindcă este situat la cea mai înaltă
altitudine din țară, la 1438 de metri. Stăvilarul este un baraj clasic
din anrocamente ( îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton, conform DEX) cu
etanșare de beton spre lacul de acumulare.
Pentru realizarea lui a fost necesară sacrificarea unui munte, fapt ce a dus la modificarea geografiei munților Bucegi. S- a șters din peisaj Vârful Zănoaga și a apărut în locul lui Platoul Podu' cu Florile . În compensație peisajul montan s- a ales cu un plus de culoare, cerul albastru oglindindu- se pe luciul de apă de aproximativ 100 de hectare. Lacul de acumulare se întinde pe o lungime de 2,2 kilometri , coada lacului ajungând până la Cheile Tătarului. Acumularea de la Bolboci, care adună apa Ialomiței și a afluentului ei, Bolboci, a fost concepută inițial pentru alimentarea cu apă potabilă a municipiului Târgoviște și a localităților dâmbovițene din apropierea râului Ialomița. Mai târziu s- a stabilit că Ialomița este capabil de mult mai mult. Astfel din cei 18 milioane de metri cubi de apă cât are capacitatea acumularea de la Bolboci, prin două galerii subterane de deviere a apei realizate ulterior, se direcționeze o parte din apă și spre două hidrocentralele situate mai în aval. Așa că, după ce pune la treabă cele două turbine de la Scropoasa, căzând de la o înălțime de 237 de metri, aceasta ajunge în lacul de acumulare cu același nume, unde Ialomița este zăgăzuită din nou. De aici, în continuare, apa asigură alimentarea uneia dintre cele mai vechi hidrocentrale din țară, cea de la Dobrești.
Pe lângă acest dublu rol pe care îl are, Barajul de la Bolboci mai joacă un rol deosebit de important, fiind unul din principalele puncte de atracție turistică din zonă, o bijuterie din tezaurul Parcului Național Bucegi înconjurată de culmile maiestuoase ale munților ce depășesc chiar și 2000 de metri.
Cabana Bolboci construită între anii 1926- 1928, în interes turistic, pe când nici nu visa să aibă o asemenea priveliște.
Inițial cabana a fost construită din lemn și acoperită cu șindrilă. Abia din 1971 a putut fi folosită și în celelalte anotimpuri decât vara, când a fost acoperită cu tablă și încălzită, fiindcă până atunci nu avea nici sobă. Chiar îmi doresc să mă trezesc într- o dimineață și să ies pe terasa ei să- mi desfăt privirea cu acest peisaj magnific și să respir aer curat de munte. La 1438 de metri. :))
Lacul Bolboci reprezintă un important nod turistic din care pornesc trasee montane marcate, cât și auto spre numeroase obiective turistice cum ar fi: Lacul Scropoasa, Cheile Zănoagei, Șapte Izvoare, Cheile Tătarului, Cheile Coteanu, Peștera Ialomiței, Cabana Babele ...
Ne desprindem cu greu de acest minunat tablou și plecăm în cele din urmă în drumul nostru. De aici, drumul, bun de altfel, mergi cu grijă, dar e Ok și pentru autoturismele de oraș. Eu parcă eram în transă, căci ochii minții nu concepeau să șteargă acele imagini de pe marginea lacului, până la un moment, când se oprește mașina și abia atunci îi disting clar vocea șoferului, care și până acolo „taca, taca, taca, taca...cum v- a plăcut? ... Dar să vedeți ce mai urmează!....” „Aici în coada lacului, Cheile Tătarului, care vi le- am arătat și de pe podul cu flori, de sus... ”
Da într- adevăr, spectacolul continuă.
După ce l- am admirat minute în șir admirându- l de pe Platoul Podu' cu Florile, lacul este superb din orice unghi l- ai privi și chiar la orice oră din zi. Știu ce spun, fiindcă aproximativ patru ore mai târziu ne- am întors pe malul estic al lacului.
Pe lângă acest dublu rol pe care îl are, Barajul de la Bolboci mai joacă un rol deosebit de important, fiind unul din principalele puncte de atracție turistică din zonă, o bijuterie din tezaurul Parcului Național Bucegi înconjurată de culmile maiestuoase ale munților ce depășesc chiar și 2000 de metri.
Cabana Bolboci construită între anii 1926- 1928, în interes turistic, pe când nici nu visa să aibă o asemenea priveliște.
Inițial cabana a fost construită din lemn și acoperită cu șindrilă. Abia din 1971 a putut fi folosită și în celelalte anotimpuri decât vara, când a fost acoperită cu tablă și încălzită, fiindcă până atunci nu avea nici sobă. Chiar îmi doresc să mă trezesc într- o dimineață și să ies pe terasa ei să- mi desfăt privirea cu acest peisaj magnific și să respir aer curat de munte. La 1438 de metri. :))
Lacul Bolboci reprezintă un important nod turistic din care pornesc trasee montane marcate, cât și auto spre numeroase obiective turistice cum ar fi: Lacul Scropoasa, Cheile Zănoagei, Șapte Izvoare, Cheile Tătarului, Cheile Coteanu, Peștera Ialomiței, Cabana Babele ...
Ne desprindem cu greu de acest minunat tablou și plecăm în cele din urmă în drumul nostru. De aici, drumul, bun de altfel, mergi cu grijă, dar e Ok și pentru autoturismele de oraș. Eu parcă eram în transă, căci ochii minții nu concepeau să șteargă acele imagini de pe marginea lacului, până la un moment, când se oprește mașina și abia atunci îi disting clar vocea șoferului, care și până acolo „taca, taca, taca, taca...cum v- a plăcut? ... Dar să vedeți ce mai urmează!....” „Aici în coada lacului, Cheile Tătarului, care vi le- am arătat și de pe podul cu flori, de sus... ”
Da într- adevăr, spectacolul continuă.
După ce l- am admirat minute în șir admirându- l de pe Platoul Podu' cu Florile, lacul este superb din orice unghi l- ai privi și chiar la orice oră din zi. Știu ce spun, fiindcă aproximativ patru ore mai târziu ne- am întors pe malul estic al lacului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu