Mănăstirea Strehaia

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

9 iulie.

E, așa mai zic și eu. După o noapte de odihnă parcă altfel stau lucrurile. Predăm camera pe la 9:30. Ah am uitat, am înnoptat la Casa Domnească. Frumușel, ieftin, foarte aproape de centru, de partea cealaltă a Parcului Mitropoliei, față de hotelul Dâmbovița.

Lăsăm în spate orașul Târgoviște, și ne îndreptăm spre sud, către A1. După nici o oră de mers intrăm pe autostradă cu direcția Pitești. Nu o străbatem chiar până la capăt, ieșim spre E574, o mai veche cunoștință de- a noastră. Cu un an în urmă pe acest drum ne- am întors din vacanță. De data aceasta nu ne mai abatem pe la Scornicești. Anul trecut dorind să vizităm Casa Memorială a lui Nicolae Ceaușescu, nu ne- am ales decât cu două poze făcute peste gard.

Nu tu program de vizitare, nimic. Nu mai spun de străzile care erau decopertate după niscai lucrări de canalizare, de crescuseră copaci de- acum, pe ele. 

Tranzităm și Craiova de care ne leagă amintiri plăcute de anul trecut, când, aici a fost ultima noastră oprire la întoarcerea din vacanță. Suntem pe E70, drumul ce duce la Drobeta Turnu- Severin. După o oră de mers, puțin după miezul zilei, ajungem în centrul orașului Strehaia, județul Mehedinți. Cu 7 ani în urmă, mergeam cu trenul spre Băile Herculane. Fără să știu cu exactitate pe unde eram, când am trecut prin orașul Strehaia, mi- a atras atenția, în depărtare, o zonă cu case specifice țiganilor înstăriți, ce erau împodobite cu zeci de turnulețe. Nu mă înșelasem. Un domn ce ne- a ținut companie de la București, ne- a confirmat că acelea sunt casele țiganilor de la Strehaia. Aaa, auzisem de ei, dar nu știam că în zona asta sunt. După ceva vreme am mai auzit de „celebrul” Leo de la Strehaia. Cam asta știam eu despre Strehaia. De altfel, nici nu l- am băgat în seamă anul trecut când l- am traversat în drumul nostru spre casă. Acum fiind mai bine informați, aici vom face prima oprire din această a II-a zi de vacanță. Aici vizităm mănăstirea Strehaia.

Acest ansamblu mănăstiresc fortificat, apărat de niște ziduri, groase și înalte, de apărare ce cuprinde ruinele vechii reședințe domnești și prețioasa lui biserică, este considerat monument istoric. Mănăstirea Strehaia s- a constituit spre mijlocul secolului al XVII-lea, în curtea domnească a lui Matei Basarab. Domn al Țării Românești, acesta din urmă a moștenit vechea curte a boierilor craiovești, una dintre cele mai însemnate familii nobiliare ce au marcat istoria acestor meleaguri începând cu secolul al XIV-lea. Între anii 1640- 1650, Matei Basarab a modernizat și adaptat vechea curte la nevoile și ambițiile sale. El a refăcut biserica paraclis și a mărit casa, apoi a întărit curtea cu ziduri crenelate, turn de poartă, valuri și șanțuri de apărare. Prima atestare a mănăstirii de la Strehaia apare într- o danie a domnitorului Matei Basarab din 11 decembrei 1649. Mănăstirea domnească stătea sub directa ascultare a scaunului domnesc, iar din punct de vedere religios, era subordonată mitropoliei Țării Românești și ierarhiei intermediare a episcopiei de Râmnic.
În timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, datorită zidurilor puternice, mănăstirea Strehaia a fost aleasă drept sediu local, unde au fost locați mai bine de două sute de panduri ce aveau sarcina de a apăra cetatea Craiovei.
În anul 1826, în urma unor reparații majore în incinta mănăstirii, s- a reparat zidul împrejmuitor, care s- a mai înălțat, s- au renovat chililiile și s- a zugrăvit în interior biserica, acoperind pictura veche.
În anul 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea Strehaia a fost desființată. Biserica acesteia a fost folosită pe post de biserică parohială până în 1958. Abia între 1962- 1969, aceasta este complet renovată de către Direcția Monumentelor Istorice din București.
În anul 1990, după o întrerupere de 127 de ani, aici s- a reluat viața monahală în urma aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a recunoașterii de către Stat, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, reînființându- se Mănăstirea Strehaia, ca mănăstire de călugări.