vineri, 14 noiembrie 2014

Târgoviște- Capitala Țării Românești

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Târgoviște. Prima dată am ajuns în Târgoviște în noiembrie 2012, în interes de servici. Bineînțeles că nu m- am putut abține ca, înainte de a pleca de acasă, să nu dau un search pe Google. În afară de faptul că aici și- au găsit sfârșitul soții Ceaușescu, mare lucru nu știam. A, mint. Auzisem de Turnul Chindiei, care de altfel este și simbolul orașului.
Ca turist, descoperi la tot pasul istoria acestui oraș care este parte integrantă din istoria poporului român. În paginile de istorie ale acestei urbe sunt înscrise nume ale multor voievozi care au marcat istoria poporului nostru. Astfel în timpul lui Mircea cel Bătrân, orașul a devenit principala reședință domnească a Țării Românești. Tot în acea perioadă, mai exact în 1936, este făcută și prima mențiune a orașului de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul pe durata pregătirilor pentru lupta de la Nicopole.
Ultimele cercetări arheologice au avansat ideea că în perioada lui Mircea cel Bătrân a fost refăcută Curtea Domnească (aici exista deja o curte), ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei.




La rândul lui, Turnul Chindiei a fost construit în timpul lui Vlad Țepeș.


Începând cu 1499, voievodul Radu cel Mare reclădește biserica ”Sf. Nicolae din Deal”, cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu. Pictura acesteia este realizată în 1514, sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgoviște.


Biserica Domnească a fost ctitorită de Petru Cercel în 1585.


În toamna anului 1595 orașul suferă mari pagube, când trupele creștine ale lui Mihai Viteazul aliate cu cele ale Ungariei eliberează orașul de turcii lui Sinan Pașa, care fortificase zona centrală. Matei Basarab  (1632- 1654), un mare sprijinitor al culturii, întărește fortificațiile orașului, repară vechile biserici și construiește multe altele noi.
Timp de un sfert de secol, pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, Târgoviște a fost reședința de vară a Țării Românești. După domnia sa, capitala se mută la București care până în acel moment era reședința de iarnă a țării, ceea ce a dus la scăderea puterii economice și chiar a populației.
Starea vechii cetăți de scaun s- a deteriorat din ce în ce mai mult pe timpul domniilor fanariote, zidurile acesteia devenind o sursă de aprovizionare cu materiale de construcție a localnicilor.
În mai 1821, la Târgoviște se scrie, cu sânge, încă o pagină din istoria românilor. Tudor Vladimirescu și mulți dintre soldații săi sunt masacrați de eteriști pe locul din fața bisericii Mitropoliei, fiindcă au îndrăznit să se răscoale împotriva regimului fanariot. 
Târgoviștenii au participat activ la revoluția română din 1848, au pus umărul și la Unirea din 1859 și și- au plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale națiunii.
Pe oriunde mergi prin acest oraș, nu se poate să nu găsești măcar o statuie ca semn de prețuire și recunoștință față de toate personalitățile care și- au lăsat amprenta asupra acestei urbe de- a lungul vremurilor,












Cartea de vizită a orașului este reprezentată de Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, care reprezintă unul din cele mai importante ansambluri de arhitectură din Țara Românească, și are o mare valoare istorică și artistică. Reședință domnească, timp de mai multe secole, Curtea Domnească oferă posibilitatea cunoașterii unui capitol din istoria și arta medievală a României. Bazele acestui ansamblu istoric au fost puse din 1967. 
Chiar de la intrare, turistului i se prezintă lista voievozilor Țării Românești ce au rezidat la Curtea Domnească din Târgoviște.


În capătul aleii principale te invită la o plimbare pe cărările istoriei acestei foste reședințe domnești, maiestuos, Turnul Chindiei.


Vrei nu vrei pașii te călăuzesc printre ruinele încărcate de istorie ale Casei Domnești, ce a suferit numeroase transformări de- a lungul secolelor. 











Nu trebuie să pierzi ocazia de a vedea o panoramă a orașului și a acestui ansamblu de clădiri istorice de la înălțimea de 27 de metri pe care ți- o oferă Turnul Chindiei.





Da, târgoviștenii pun mare preț pe istoria lor. Și asta nu de ieri de azi ci dintotdeauna. Inițial acest turn, a avut 2 etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată, aspectul actual datorându- se restaurării lui din 1847, pe vremea domnitorului Gheorghe Bibescu.
Turnul Chindiei nu este singura clădire care a rezistat în picioare ținând companie ruinelor Casei Domnești. Biserica Sfânta Vineri, numită și ”Biserica Domnească mică” este singurul monument cunoscut până în prezent în arhitectura Țării Românești datând de la mijlocul secolului al XV-lea, păstrat în forma primară până astăzi. În imediata apropiere a acesteia se află Casa Doamnei Bălașa, o clădire construită în 1656, ”...ca să fie de odihnă creștinilor care cad la nevoie...”



Un secol mai târziu, Petre Cercel a ctitorit Biserica mare Domnească, asupra căreia și- a pus amprenta și Constantin Brâncoveanu, la inițiativa căruia s- a suprapus un al doilea strat de zugrăveală. În prezent în picturile bisericii descoperim cea mai amplă galerie a unor chipuri de domnitori munteni.  


 Lângă poarta mare a Curții Domnești, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Casa de Aramă, în care este găzduit Muzeul Tiparului și al Cărții Românești Vechi.


După ce trecem și pe la Magazinul de suveniruri, părăsim acest loc încărcat de istorie și ne îndreptăm către Parcul Chindia pe care l- am văzut câteva minute mai devreme, în toată splendoarea lui, de sus, din Turnul Chindiei, pe latura de Nord- Est a Curții. Spectacolul continuă cu o sublimă priveliște a Curții Domnești dincolo de zidurile groase și înalte, parțial reconstruite la înălțimea lor originală







Cât despre Parc, cred că vechii locatari ai Curții Domnești ar fi fost bucuroși să se învecineze cu această minunată oază de verdeață în mijlocul căreia cerul se oglindește pe luciul apei lacului Chindia.
















În vara acestui an nu am ratat prilejul să revin cu familia în acest minunat loc pe care chiar doream să- l revăd, de această dată, fără mantaua ruginie a toamnei. Târgoviște am ales să fie prima noastră înnoptare din această vacanță. Păcat că am ajuns prea târziu și nu am mai putut intra să vizităm împreună Curtea Domnească. După ce am vizitat Zimbrăria Neagră de la Bucșani, Mănăstirea Dealu și Mănăstirea Viforâta , ne- am ales cu o plimbare pe aleile Parcului plin de viață și pe malul lacului Chindia, după care am servit masa pe o terasă frumoasă din imediata apropiere pe care o apreciasem cu doi ani în urmă. Pentru cei interesați, în incinta parcului este și o Grădină Zoologică.









După părerea mea orașul Târgoviște are potențial turistic. Dacă mai pui la socoteală și împrejurimile lui, ... Nu îl ocoliți, și nu veți regreta.









O altă emblemă a Târgoviștei este Catedrala Mitropolitană „Înălțarea Domnului”, situată în centrul orașului, într- un parc încadrat între două bulevarde principale, Libertății și Mircea cel Bătrân, mărginite la rândul lor cu edificii clădite în „Epoca de Aur” a României. În spatele blocurilor de pe B- dul Mircea cel Bătrân, pe locul unei celebre platforme industriale UPET, se află mândria societății românești post- comuniste: ”Ansamblul marketurilor din toată lumea”. Kaufland, XXL, Praktiker, Domo, omul trebuie să aibă de toate, nu?
Dar să revenim la lucrurile frumoase, începem cu Centrul administrativ al orașului , continuăm cu parcul Mitropoliei și încheiem cu Casa de Cultură.











De două ori am fost în interes de servici la Târgoviște, în noiembrie 2012 și în martie 2013. I- am fript o muncă acolo, mamă, mamă. Pe lângă asta am ales să lucrez și în schimbul de noapte, numai ca să am timp să vizitez orașul. Nu am regretat nici o clipă, mai ales că în martie aveam cu mine DSRL- ul. Și unde mai pui că dacă în toamnă fusesem la un hotel cu ștaif, hotelul Tolea, undeva într- un cartier de case apropiat de centru, în martie am avut parte de cazare la hotel Dâmbovița. Lipsa de confort, s- a compensat cu o minunată panoramă a parcului Mitropoliei.







Ouau, abia am ajuns la finalul primei zile de vacanță, care deja prefigura o altă vacanță reușită. Până la a zecea ....