Peștera Liliecilor- sat Peștera, Moieciu

August 2016 Itinerariu de vacanță: Parcul Național Piatra Craiului- Făgăraș- Râșnov- Zărnești

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Și cum tot ce este frumos se termină repede, așa se întâmplă și de această dată. Dacă începutul de săptămână nu anunța nimic bun, ziua de azi parcă ar vrea să ne facă în ciudă. Încă de la primele ore ale dimineții soarele își face simțită prezența pe cerul ce se scutură de ultimii nori cenușii. Măcar acum la plecare ne bucurăm și noi de o priveliște de neuitat, de o parte culmile Pietrei Craiului

iar de cealaltă parte ale Bucegilor.

Cum ar fi ca în fiecare dimineață să servești micul dejun pe această terasă, da, chiar și iarna.

Este puțin trecut peste ora nouă. În cameră, doar trebuie să mai închidem fermoarul la troler.  Nu are nici un rost să ne grăbim, să prindem prima tură de intrare, de la 10:00, la Libearty Bear Sanctuary. Cu toate acestea nu reușesc să- mi conving ”colegii de vacanță” să dăm o fugă la Peștera Liliecilor. Acesta este primul obiectiv turistic pe care îl vizitează cei ce ajung pe aceste meleaguri. Așa că îmi termin cafeaua mai repede, îmi iau telefonul fiindcă nu mă încumet să consum din ultima liniuță afișată pe display- ul Nikon- ului, o păstrez pentru la Zărnești, și plec singur la drum. 10 minute, maxim 15, până la peșteră, spune lumea. Într- adevăr așa este, dar fără să caști gura. Și cum vremea este bestială, peisajul de asemenea, nu se compară cu ce a fost în ultimile două zile, nu ai cum să te încadrezi în acest timp. De o parte și de alta a fâșiei de asfalt impecabil ce șerpuiește pe culmile dealurilor sunt presărate gospodăriile satului Peștera. Mă simt ca într- un muzeu în aer liber. Viața își urmează cursul ei firesc. Există animație în fiecare gospodărie. Într- o curte, ditamai gospodăria, doi copilași se aleargă cărând o găleată de colo colo, nici urmă de adulți, probabil sunt undeva la munca câmpului. Vizavi într- o altă curte, un bătrân cu mișcări largi își înfige lama coasei în otava înrourată culcând- o la pământ. Câteva case mai încolo un cățelandru face ture, ture pe lângă gard vrând parcă să atragă atenția că el este șeful acolo. Nu tu gălăgie, nu tu vânzoleală, nu tu poluare, nu mai spun de peisaj, îi invidiez pe acești oameni.

Și în cele din urmă, până aici am făcut 10 minute, traversez pe partea cealaltă a drumului, urmând indicatorul de pe gardul pensiunii acesteia.

Asfaltul rămâne în urmă. O potecă bătătorită, destul de lată, pe care încă mai sunt vreo două ochiuri de apă de la ploile din zilele din urmă, dă ocol urmând o terasă a dealului ce ascunde privirilor culmile crestate ale masivului Piatra Craiului oferindu- ne în schimb priveliștea coamelor înverzite ale dealurilor împădurite pe alocuri și decorate cu gospodăriile așezate într- o ordine dezordonată. O adevărată desfătare atât pentru ochi cât și pentru obiectivul foto, fie el al unui Nokia Lumia 930. Ba unde mai pui că am făcut și un filmuleț cu el.

Sculă de sculă domnule :)

Sau în spate, avem vedere la culmile masivului Bucegi.

În peisaj apare acest colț golaș de stâncă. Suntem aproape de obiectivul nostru.

Un singur obstacol îmi mai stă în cale. Deschid poarta de pe gardul ce blochează drumul și trec mai departe, cu toate că pare că aș fi intrat pe proprietatea cuiva. Cam nașpa, așa singur. Sper să nu mă trezesc într- un val de înjurături sau altceva, fiindcă nu mai este nici un semn, nimic.

Acest sentiment se destramă repede fiindcă în vreo 15- 20 de pași ajung în fața unui panou informativ pe care în prim plan apare un liliac (o poză). Nu stau să- l mai citesc fiindcă deja sunt în întârziere. Urc malul pe care continuă poteca și ajung în gura grotei întunecate. Destul de înfiorătoare la prima vedere, faptul că sunt singur parcă mă trec câțiva fiori când trec pragul acesteia. Mai știi ce lighioană poți să deranjezi din somn. Sper să se fi trezit demult și să fie plecată la cumpărături undeva :)

Cioc, cioc, e cineva acasă?

Chit că îmi cam tremură chiloții pe mine, intru, și mă pregătesc de un selfie, trebuie să am o dovadă că am ajuns până aici :)

Gata, este de ajuns! Vine omul, dar mai și pleacă! La întoarcere, la nici zece pași mai văd o bortă în peretele de stâncă. Încă o grotă, la care accesul este puțin mai abrupt.

Dar dacă tot am ajuns aici, hai să vedem ce este și cu asta, fiindcă știam de ”Peștera”, nu ”Peșterile Liliecilor”.

Este tot o grotă, cam pe sfert cât cealaltă. De fapt este un WC public pentru turiștii căcăcioși, ca să nu zic nesimțiți, de aceea nici nu am mai făcut vreo poză.

Cam asta fu pățania mea cu Peștera Liliecilor, fără lilieci sau alte lighioane fără vreun aparat foto- video profi, doar cu un telefon.  Dacă vă încumetați, vreodată, să ajungeți prin aceste locuri, peisajul face toți banii.
Și acum pas alergător înapoi la pensiune, căci tare mi- e că nu prindem nici intrarea de la 11:00 la Libearty Bear Sanctuary.

Casa Boierească, sat Peștera- recenzie

August 2016 Itinerariu de vacanță: Parcul Național Piatra Craiului- Făgăraș- Râșnov- Zărnești

Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

4 motive pentru ca un sejur să fie de coșmar:
1. Ajungi la destinație, plouă;
2. Când începi să descarci din mașină constați că ai uitat o geantă acasă, adică la peste 300 de kilometri depărtare. În ea erau laptopul, încărcătoarele, și aparatul de țânțari cu pastilele. Adică: pa foto, pa video, pa telefoane. Cu țânțarii nu ne facem probleme, fiindcă prognoza meteo este nașpa (probabilitate de ploi peste 80%). Soarele iese dintre nori exact în ziua în care vom pleca acasă (ăsta era 3);
4. Primești o cameră pe partea pe care nu ți- o doreai.
Că am făcut plinul cu motorină ”superioară” la un OMV în Galați, care s- a dovedit a fi doar mai scumpă, și că mă închinam la pedală să iau și eu un demaraj mai bun la depășiri sau că am parcurs 2,5 km în trei sferturi de oră, până am trecut de veșnica aglomerație din Bușteni, nu se mai pune.
Noi le întrunim pe toate.
Suntem în a 22-a zi din luna august, puțin trecut de orele șase ale amiezii. Suntem în satul Peștera, comuna Moieciu, Brașov. Cum am ajuns aici? În urmă cu o lună de zile căutam pe net o cazare convenabilă în apropierea Canionului Șapte Scări. Fac zoom pe hartă și îmi fuge cursorul ceva mai la vest pe Cheile Grădiștei, Resort Fundata. Scanez ofertele după care solicit și cazare la unul dintre hoteluri, la Sport mai exact. Foarte prompți îmi și trimit oferta de preț. Cam piperat, însă include demipensiune, au și piscină (contra cost). Dau pe street view și ce văd? Câteva hoteluri pe o culme de munte, ce- i drept cu o superbă panoramă, munții Bucegi de o parte, iar de cealaltă parte Piatra Craiului, și asfalt cât cuprinde. Piatra Craiului? Găsesc pe Youtube câteva filmulețe cu niște trasee mai soft în munții Piatra Craiului, ceva cu Casa Folea, La Table, Vlădușca, satele Peștera și Măgura ... Aaa, dar nu cred că Alexandra nu a ajuns pe aici, îmi zic. Așa că trag cu ochiul și pe blogul ei. Nu m- am înșelat, aici niște imagini superbe ale crestelor munților Piatra Craiului, cu câmpuri pline de brândușe și de ghiocei, m- au convins pe deplin că aici ne vom petrece acest ”week beginning” Atunci suntem liberi și chiar mă bucur că scăpăm de aglomerația de la sfârșit de săptămână. Uite așa am ajuns la Casa Boierească. Solicitare rezervare, răspuns prompt din partea lor, avans și după aceea o lună de așteptare. Da, și ca să treacă mai repede în această perioadă am făcut și escapada din Parcul Național Munții Măcinului.
Dar să revenim. Ne strecurăm printre picăturile de ploaie, ce parcă se mai răriseră, până în recepția pensiunii. În contrast cu vremea posomorâtă de afară, aici suntem întâmpinați cu zâmbetul pe buze, ni se oferă cheia de la cameră, de fapt suntem însoțiți până la camera situată la etajul al doilea, din păcate, pe partea cu șoseaua. Trecem și peste acest impediment, care urma să mă inflameze și mai tare puțin mai târziu, și anume când am constatat că uitasem, sau mai bine să zicem că lăsasem acasă ce era mai important. Parcă și vedeam cum stă rucsacul cu pricina rezemat de biroul din camera lui Mat. Atunci am mai luat în calcul și prognoza meteo. Și culmea, cu toții am refulat într- o cascadă de râsete, făcând haz de isprava noastră. Obosiți fiind după drum, și nu numai, fiindcă eu lucrasem de noapte, iar Chami venea direct de la serviciu coborâm în restaurant să servim ceva de mâncare. Aa, și plus de asta, ardeam de nerăbdare să ajung pe terasa pe care am văzut- o într- o poză pe site- ul pensiunii și care era vinovatul principal în alegerea noastră. Da, într- adevăr așa este, panorama ce are pe fundal crestele munților Bucegi este extraordinară. Eu am un fix cu imaginea pe care mi-aș dori s- o am în fața ochilor în ultima clipă de viață. Aceasta se încadrează în standardele mele, chiar și așa înțesată cu nori :)

Bineînțeles că acest cadru nu l- am luat atunci la sosire, fiindcă deja raționalizasem energia camerelor. Cât despre telefoane, am fost ceva mai norocoși, fiindcă Chami îl luase pe al ei în geantă la serviciu. Abia a doua zi m- am încumetat să trag vreo două cadre de pe balconul camerei noastre, de unde se vedeau printre nori munții Piatra Craiului și un crâmpei din acest loc binecuvântat de Dumnezeu, numit Peștera.

Ceea ce se prefigura a fi un eșec, s- a transformat în cele din urmă în niște amintiri de neuitat. În sensul bun al cuvântului, chit că soarele a ieșit dintre nori doar în dimineața zilei în care ne făceam bagajele să plecăm spre casă.

În ultima dimineață am fost răsplătiți cu o baie de soare pe terasa pensiuni, unde ne- am servit cafeaua.

Fiindcă mai aveam doar o liniuță la aparatul foto (camera foto a devenit neutilizabilă încă din prima zi, când am fost în drumeție) și aveam în plan să ne abatem și pe la Zărnești, la Sanctuarul Urșilor după care și pe la Râșnov, la Dino Parc, toate pozele din această dimineață le- am făcut cu telefonul, un Nokia Lumia 930. Ba unde mai pui că am și filmat cu el. Nu m- am putut abține să nu dau o fugă și la Peștera Liliecilor de aici din sat, după care am luat pe fugă bagajele și am pornit- o spre Zărnești. Acolo ultima oră de intrare este 11:00.
Cât despre gazdele noastre, rămăsesem dator cu o recenzie, fiindcă, fiind pe fugă, nu am mai completat formularul din cameră. Toată admirația noastră pentru munca dumneavoastră și pentru locuitorii acestei frumoase așezări. Aveți aici un colț de ceea ce unii l- ar numi RAI, și știți să- l prețuiți. Vă dorim succes în continuare în misiunea dumneavoastră, înțelepciune și prosperitate în afacerea aceasta pe care, se vede cu ochiul liber, o dezvoltați cu dăruire. Nu mai aveți mult până la perfecțiune.

Inițial itinerariul nostru era mult mai stufos, însă dat fiind inconvenientul cu aparatura foto- video, a trebuit să îl mai ajustăm puțin. Lăsăm restul pentru altă dată, restul însumând Peștera Dâmbovicioarei, Castrul Roman Jidava, Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă, și o raită prin Târgoviște. În afară de drumeția de opt ore pe care am făcut- o în prima zi la baza munților Piatra Craiului, care a inclus și stâna de sub Cabana Curmătura și Prăpăstiile Zărneștiului și satele Măgura și Peștera, am vizitat a doua zi Cetatea Făgărașului și Peștera Valea Cetății din Râșnov, urmând să încheiem în ultima zi, în drum spre casă, cu o vizită la Libearty Bear Sanctuary din Zărnești și la Dino Parc din Râșnov. Deci, una peste alta, ne- a ieșit și de data aceasta, motiv pentru care vor mai urma câteva postări :)