sâmbătă, 7 decembrie 2013

Alba- Iulia, din nou

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<<  Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Inevitabil, ca să ajungi la Cluj- Napoca, trebuie să treci prin Alba- Iulia. Inițial, în Turda trebuia să înnoptăm după "descălecarea" noastră în Transilvania. Mă tot măcina gândul că o să trecem prin Alba fără oprire. Căutam un motiv solid pentru a mai face încă o vizită la Cetatea Alba, de unde am plecat plăcut impresionat cu 2 ani în urmă, când era în plin proces de restaurare, pregătindu- se să devină Capitala Culturală Europeană. Cu toate că accesul în centrul de interes turistic era serios perturbat datorită lucrărilor, am rămas cu amintiri plăcute, mai ales după "Turul celor trei fortificații"  .

 

Chiar dacă pare că mă repet cu o postare despre Alba Iulia, acum și Nikon- ul meu și- a îndulcit lentilele în aceste locuri pline de istorie, în care pătrunzi după ce treci de un parc care este ca o  poartă ce vrea să separe prezentul de trecut.



 Catedrala Încoronării, complet renovată



Șanțurile arheologice din fața Catedralei Sf. Mihail au fost înlocuite de spații verzi,



Statuia lui Mihai Viteazu, de care acum 2 ani nu ne- am putut apropia la mai puțin de 100 de metri, domină centrul istoric al acestei perle turistice a României.


Toate clădirile care găzduiesc muzee, școli, culte religioase, chiar dacă au fost ridicate de- alungul secolelor, în perioade de timp diferite, după procesul de reabilitare la care au fost supuse în ultimii ani, creează impresia unei zone rezidențiale recent inaugurată, ce poate crea confuzii în stabilirea prezentului și trecutului în Alba Iulia.







Pe aleile pline de turiști, sculpturile în bronz ce întruchipează personaje din diferite epoci, amplifică sentimentul de mândrie că așa ceva este posibil și în țara asta. Pentru mine personal a fost o plăcere să mă întorc în acele locuri.




Dacă  în urmă cu doi ani cireașa de pe tort a fost schimbarea gărzii de la miezul zilei, când ne- am bucurat să ne regăsim în atmosfera Evului mediu, acum urma să ne întoarcem în timp cu aproape  două mii de ani. În scenă au intrat, de această dată, Legiunea a XIII- a Gemina și Lupii de Fier ai   Apoulonului care au pus în scenă, cu un aer puțin comic, o frântură din istoria veche a românilor.  


                                                                                                                     

















Bravo Alba Iulia! Un exemplu demn de urmat. 
Suntem în seara zilei de 19 iulie 2013 și ne retragem extrem de satisfăcuți și de această zi de vacanță. Și încă nu am ajuns în Retezat. Mai avem încă 2 nopți de petrecut și în Cluj Napoca.                                                                                                           

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Cetatea ţărănească a Câlnicului

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova


<<<  Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Cu aproximativ 9 km înainte de a ajunge la Sebeş, ne abatem de la drum urmând un indicator către Câlnic, mai exact către Cetatea ţărănească a Câlnicului. Curiozitatea este mare, deoarece la realizarea itinerariului de vacanţă nu am găsit- o ca obiectiv turistic în zonă. Virăm strâns la stânga și după vreo 4 km ajungem la ceea ce a mai rămas din Cetatea țărănească Câlnic, o moștenire cu valoare universală aflată pe lista monumentelor UNESCO.


Inițial, reședință nobiliară, forțată de vitregiile Evului Mediu comunitatea săsească au întărit- o ridicând un al doilea zid fortificat străjuit de două turnuri pe laturile de nord și de sud, unde se refugia în timpul atacurilor.







Pe timp de pace, în cămări speciale aflate în spatele zidului inițial se depozitau bunuri,


În prezent deasupra acestei pivnițe se află o colecție de artă populară și medievală, constând într- o suită de obiecte de uz gospodăresc, mobilier, icoane, vestigii arheologice, unelte meșteșugărești, instrumente muzicale, țesături și costume populare.   
Pentru slujirea tradiției religioase săsești, în curtea interioară s- a ridicat o capelă, în care se pare că încă se mai țin slujbe.




Ba chiar se oferă și cazare pentru turiști în clădirea alăturată, la un preț care mi s- a părut rezonabil, ținând cont de încărcătura istorică pe care o are acel loc, precum și peisajul plin de verdeață care te îmbie să o testezi.





 Cine se încumetă să urce până la ultimul etaj al turnului porții, pe lângă cele patru clopote vechi care sunt angrenate cu un sistem cu motoare electrice,




vizitatorii au la dispoziție o frumoasă panoramă a comunei Câlnic, precum și o altă perspectivă a interiorului cetății.




La ieșire, mai luăm un cadru


după care ne îndreptăm către Piatra Roșie, un obiectiv turistic pe care îl văzusem de mai multe ori în ultimul timp pe la TV. După ce cu greu am reușit să identificăm drumul din cauza lucrărilor la noua autostradă, din păcate, nu ne- am ales decât cu niște fotografii făcute cu zoom de la câțiva km depărtare datorită unei bălți imense ce bloca drumul (care și așa lasă de dorit, fiind un drum pentru căruțe și tractoare) și ar fi trebuit să o luăm pe arătură.








marți, 12 noiembrie 2013

Cascada Bâlea, ultima oprire pe "drumul dintre nori",

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<<  Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Lacul Bâlea la ora 5 de dimineață.



După o noapte de odihnă binemeritată m-am trezit, și de data aceasta, cu noaptea în cap cu speranța unui cadru într- o lumină mai specială. Am avut totuși privilegiul, în lipsa turiștilor, de a savura liniștea ce învăluia acest peisaj minunat pe care nu m- am putut abține să nu- l imortalizez pentru a nu știu câta oară.
Soarele avea să ne însoțească încă de la primele ore ale dimineții în coborârea noastră pe Transfăgărășan. Astfel ne continuăm drumul mai departe, spre Alba- Iulia, următoarea noastră destinație. Bineînțeles, numai după ce vom descăleca și la Cascada Bâlea, care se află câteva serpentine mai jos.


Oprim la popasul de la Telecabina Bâlea Cascadă, ne echipăm din nou cu bocancii pe care îi scosesem din cutie cu o zi înainte, și luăm la pas traseul ce duce la cascadă.


Un traseu ce străbate un peisaj de poveste, ce începe ușor, pe malul stâng al apei gălăgioase, lucru care- i îndeamnă pe mulți turiști să- l încerce, mai ales că șuvoiul de apă ce se prăvălește de pe munte pare destul de aproape.





Însă drumeția devine mai dură când urcușul se amplifică, fiind necesar un efort mult mai mare plus o încălțăminte adecvată.



Cu părere de rău, presați de timp, am făcut cale întoarsă fără să ajungem la capătul traseului. Pe drum am întors câțiva turiști naivi care plecaseră la drum în teniși sau chiar în opincuțe sau sandale.
Poate cu altă ocazie vom face mai mult de- atât.











Chiar dacă nu am ajuns până la capăt, la cascadă, "drumul dintre nori", Transfăgărășanul, ne- a oferit unele din cele mai plăcute amintiri.
Ne continuăm drumul mai departe, trecem prin Cârțișoara unde cu 5 ani în urmă am vizitat Casa memorială a lui Badea Cârțan și pe lângă Avrig unde, tot atunci, am trecut pragul reședinței de vară, cu superbe grădini ornamentale, a fostului guvernator al Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. După ce trecem de Sibiu, următorul punct pe itinerariul nostru este  Râpa Roșie de la Sebeș.