<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>
Cu aproximativ 9 km înainte de a ajunge la Sebeş, ne abatem de la drum urmând un indicator către Câlnic, mai exact către Cetatea ţărănească a Câlnicului. Curiozitatea este mare, deoarece la realizarea itinerariului de vacanţă nu am găsit- o ca obiectiv turistic în zonă. Virăm strâns la stânga și după vreo 4 km ajungem la ceea ce a mai rămas din Cetatea țărănească Câlnic, o moștenire cu valoare universală aflată pe lista monumentelor UNESCO.
Inițial, reședință nobiliară, forțată de vitregiile Evului Mediu comunitatea săsească au întărit- o ridicând un al doilea zid fortificat străjuit de două turnuri pe laturile de nord și de sud, unde se refugia în timpul atacurilor.
Pe timp de pace, în cămări speciale aflate în spatele zidului inițial se depozitau bunuri,
În prezent deasupra acestei pivnițe se află o colecție de artă populară și medievală, constând într- o suită de obiecte de uz gospodăresc, mobilier, icoane, vestigii arheologice, unelte meșteșugărești, instrumente muzicale, țesături și costume populare.
Pentru slujirea tradiției religioase săsești, în curtea interioară s- a ridicat o capelă, în care se pare că încă se mai țin slujbe.
Ba chiar se oferă și cazare pentru turiști în clădirea alăturată, la un preț care mi s- a părut rezonabil, ținând cont de încărcătura istorică pe care o are acel loc, precum și peisajul plin de verdeață care te îmbie să o testezi.
Cine se încumetă să urce până la ultimul etaj al turnului porții, pe lângă cele patru clopote vechi care sunt angrenate cu un sistem cu motoare electrice,
vizitatorii au la dispoziție o frumoasă panoramă a comunei Câlnic, precum și o altă perspectivă a interiorului cetății.
La ieșire, mai luăm un cadru
după care ne îndreptăm către Piatra Roșie, un obiectiv turistic pe care îl văzusem de mai multe ori în ultimul timp pe la TV. După ce cu greu am reușit să identificăm drumul din cauza lucrărilor la noua autostradă, din păcate, nu ne- am ales decât cu niște fotografii făcute cu zoom de la câțiva km depărtare datorită unei bălți imense ce bloca drumul (care și așa lasă de dorit, fiind un drum pentru căruțe și tractoare) și ar fi trebuit să o luăm pe arătură.
Inițial, reședință nobiliară, forțată de vitregiile Evului Mediu comunitatea săsească au întărit- o ridicând un al doilea zid fortificat străjuit de două turnuri pe laturile de nord și de sud, unde se refugia în timpul atacurilor.
În prezent deasupra acestei pivnițe se află o colecție de artă populară și medievală, constând într- o suită de obiecte de uz gospodăresc, mobilier, icoane, vestigii arheologice, unelte meșteșugărești, instrumente muzicale, țesături și costume populare.
Pentru slujirea tradiției religioase săsești, în curtea interioară s- a ridicat o capelă, în care se pare că încă se mai țin slujbe.
Ba chiar se oferă și cazare pentru turiști în clădirea alăturată, la un preț care mi s- a părut rezonabil, ținând cont de încărcătura istorică pe care o are acel loc, precum și peisajul plin de verdeață care te îmbie să o testezi.
Cine se încumetă să urce până la ultimul etaj al turnului porții, pe lângă cele patru clopote vechi care sunt angrenate cu un sistem cu motoare electrice,
vizitatorii au la dispoziție o frumoasă panoramă a comunei Câlnic, precum și o altă perspectivă a interiorului cetății.
după care ne îndreptăm către Piatra Roșie, un obiectiv turistic pe care îl văzusem de mai multe ori în ultimul timp pe la TV. După ce cu greu am reușit să identificăm drumul din cauza lucrărilor la noua autostradă, din păcate, nu ne- am ales decât cu niște fotografii făcute cu zoom de la câțiva km depărtare datorită unei bălți imense ce bloca drumul (care și așa lasă de dorit, fiind un drum pentru căruțe și tractoare) și ar fi trebuit să o luăm pe arătură.
