<<< Urmează firul jurnalului de călătoriei >>>
24 iulie dis- de- dimineață ne luăm rămas bun de la Retezat, nu înainte de a vizita Mănăstirea Colț. Ne întoarcem pe drumul pe care am venit pe 22 până la Hațeg, unde părăsim E79 și o luăm pe DN68 pentru a ieși în E70 care avea să ne ducă la Băile Herculane, locul în care urma să ne bucurăm de odihnă.
Cum ajungem la Totești, virăm la dreapta pe DJ687G, spre Densuș. De doi ani de zile stăteam cu gândul la Biserica din Densuș.
În pelerinajul nostru din august 2011 pe care l- am făcut pe urmele dacilor, pe la principalele cetăți dacice din munții Orăștiei, am ajuns și la rivala Sarmisegetusei Regia, Ulpia Traiana din localitatea Sarmisegetusa. Inițial aveam în plan să ne abatem și pe la Densuș, o localitate care mi- a stârnit interesul tot căutând informații despre atracțiile turistice din zonă. Ce mi s- a părut interesant la biserica cu hramul Sfântului Nicolae a fost faptul că a era construită din blocuri de piatră romană provenite din rămășițele fostei Ulpia Traiana, biserica din Densuș stârnind de altfel multe controverse printre oamenii de istorie. Mai întâi de toate nu s- a ajuns la un consens cu privire la perioada în care s- a ridicat, secolul XIII versus secolul XVI. A doua controversă ar fi destinația inițială a edificiului pe ruinele căruia s- a ridicat. Cert este un singur lucru: este cea mai veche biserică din România în care se mai țin slujbe. Cu doi ani în urmă, ne- am aflat la aproximativ 10 km depărtare de Densuș. Datorită programului foarte încărcat din acea zi, am ales Castelul Corvinilor din Hunedoara în defavoarea bisericii de la Densuș.
De data aceasta nu o mai puteam rata. Din Hațeg până la Densuș sunt circa 10 km.
Primele detalii despre acest monument arhitectonic și de cult, unic în spațiul românesc le primim de pe o placă de tablă chiar de la intrarea în curtea bisericii unde găsim și bustul marelui istoric Nicolae Densușianu, care s- a născut acolo la poalele Retezatului, în inima Daciei.
Situată pe un deal, biserica este înconjurată de un cimitir vechi, în care mormintele sătenilor și ale preoților care au slujit acolo creează parcă o continuitate în timp a pietrelor funerare antice. Urmăm poteca ce trece prin livada înverzită la umbra căreia se adăpostesc niște cruci vechi și ne apropiem de biserica de piatră.
Pe un ton strident, un cocoș încearcă parcă să mai domolească gâlceava provocată de un stol de vrăbiuțe gălăgioase ce se adăposteau la umbra copacilor. Chia și așa, aici te întâmpină o atmosferă care îți dă un sentiment de liniște. Acest edificiu înconjurat de pășuni și livezi înverzite parcă te umple de energie. Blocurile de piatră, care- i conferă o delicată robustețe, mă duce cu gândul că dacă egiptenii au piramidele, noi suntem fericiți că avem Biserica din piatră de la Densuș.
Pe un ton strident, un cocoș încearcă parcă să mai domolească gâlceava provocată de un stol de vrăbiuțe gălăgioase ce se adăposteau la umbra copacilor. Chia și așa, aici te întâmpină o atmosferă care îți dă un sentiment de liniște. Acest edificiu înconjurat de pășuni și livezi înverzite parcă te umple de energie. Blocurile de piatră, care- i conferă o delicată robustețe, mă duce cu gândul că dacă egiptenii au piramidele, noi suntem fericiți că avem Biserica din piatră de la Densuș.
Aici simți aerul proaspăt al acestui loc, vegheat din depărtare de Retezat, pe care îl apreciază și alte țări cum ar fi Statele Unite ale Americii a cărei Ambasadă a contribuit la restaurarea lui în anii 2003 și 2005.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu