joi, 7 august 2014

Vacanța de vară 2014- Turist român în România- Intro

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Gata, m- am hotărât! Să înceapă spectacolul!
Ca niciodată,  am descărcat casetele video în calculator în primele două zile după ce am ajuns acasă, iar pentru a- mi așeza fotografiile pe fișiere, pe zile, pe destinații, pe locații, .... mi- a luat cam o săptămână. Record, poate din acest motiv mă simt în continuare de parcă încă mai sunt în vacanță. Au fost 11 zile de vacanță, în care, la fel ca și în celelalte, toate detaliile au fost puse la punct cu mult timp înainte. În această vacanță de vară, cazările, traseele, punctele de interes, au gravitat în jurul unei destinații la fel de frumoasă ca cea de anul trecut, Parcul Național Cheile Nerei- Beușnița. În vara anului 2013, când am vizitat Cascada Bigăr și morile de apă ale Rudăriei din comuna Eftimie Murgu, situate dealtfel în marginea de nord a Parcului, nu știam mare lucru despre acesta. Abia după ce am postat pe You Tube filmulețe din Parcul Național Retezat, domnul Mircea Vlădulescu, pe care îl salut pe această cale, încântat de imaginile postate de mine, mi- a împărtășit la rândul lui, vrând, parcă, să- mi ofere un premiu pentru isprava mea din Retezat, câteva dintre atracțiile din Cheile Nerei- Beușnița.
Dacă spui Lacul Dracului,


Cascada și Cheile Șușarei,



Cheile Nerei,


Cascadele Beușniței, Ochiul Beiului,


spui Parcul Național Cheile Nerei- Beușnița.
Sună comun, Parcul Național ..... Dacă te uiți pe Google Earth, constați că România este plină de astfel de destinații. Din cele pe a căror cărări am cutreierat nu le- aș putea aranja într- un clasament, decât doar în ordine alfabetică. Creațiile naturii nu sunt standardizate. Pentru mine toate au fost minunate. În fiecare dintre ele m- am simțit extraordinar.
Oh, cât mi- aș fi dorit să existe meseria de turist. Dar cum nu există, printre picături, în funcție de posibilități încerc să mă bucur și eu de ceea ce natura ne oferă. Descoper frumusețile României pas cu pas, după care încerc să pun umărul la promovarea lor. Aștern câteva rânduri de impresii, informații, mai postez o fotografie sau un filmuleț pe blogul personal, sau pe canalul propriu de You Tube.  Datoria noastră este aceea de a proteja aceste minunății ale naturii și în același timp de a le promova înlesnind totodată accesul la ele.
Pentru a savura toate aceste frumuseți, și nu numai, este nevoie de multe alte lucruri, în afară de pârtiile de schi, pe care ni le fac cadou guvernanții noștri, indiferent care sunt aceștia. Am circulat pe drumuri forestiere care s- au dovedit a fi excepționale față de cele asfaltate.
Hei, parcă acesta este un jurnal de călătorii! Așa că închei această paranteză, fiindcă nu vreau să par un frustrat.
Deci, să revin, aveam destinația principală. Când mă uit pe hartă constat că trebuie să parcurgem din nou, de data aceasta în sens invers, o mare parte din drumul de întoarcere din vacanță de anul trecut, Băile Herculane, Craiova, București. Așa că luăm ”șoarecul” și  începem să croim traseul vacanței din vara aceasta. Ce- a ieșit a fost unul din  ingredientele ce au stat la baza reușitei aceste deconectări temporare de la viața cotidiană. Puțin peste 2000 de kilometri (înregistrați în bord) de drum de- alungul căruia am presărat unele din cele mai prețioase nestemate ale acestei țări, chiar dacă uneori a trebuit să străbatem drumuri forestiere, care de altfel erau mult mai comode decât porțiunile de drum asfaltate neîntreținute. Mi- a făcut o mare plăcere să revăd orașul Târgoviște vara, împreună cu familia de data aceasta, precum și împrejurimile acestuia. Am refăcut cu plăcere drumul ce însoțește bătrâna Dunăre până la Orșova, iar de aici am continuat până în Dubova traversând podul peste Golful Mraconiei unde am mai făcut câteva poze cu Chipul lui Decebal. După două zile în care ne- am delectat neîncetat privirile cu imaginile minunate din Golful Dubova, cât și cu cele de pe Vârful Ciucaru Mare, ne- am continuat drumul prin Defileul Dunării până dincolo de Moldova Veche pentru a ajunge în cele din urmă în Sasca Română.
Cum, nu ați auzit de Sasca Română? Este un fel de Lepșa, mai țineți minte Cheile Tișiței, Cascada Putnei, situată în sud- vestul țării, fără pretenții de stațiune. Chit că vremea nu ne- a lăsat să ne ducem la capăt tot ceea ce ne propusesem, de aici am pornit mai departe cu foarte multe amintiri plăcute. Am fragmentat drumul, pentru a nu fi prea obositor și am înnoptat în Târgu Jiu. Plăcerea de a revedea acest oraș, după 3 ani, a fost imensă, chiar dacă imediat după ce ne- am cazat am avut parte de o scurtă ploaie torențială.
Partea de odihnă odihnă, căci până aici a fost odihnă activă, am petrecut- o la Călimănești- Căciulata, unde ne- am bucurat să revenim după 6 ani.
Salba de fotografii ce urmează, surprinde itinerariul care a dus la încă o vacanță reușită, și cred că este mult mai grăitoare decât introducerea pe care am vrut eu s- o expun în cuvinte.