Defileul Dunării- Încheiere

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

După primele trei zile pline de vacanță, suntem în celălalt capăt al țării.

Este trecut demult de ora prânzului. Am trecut prin cameră, doar pentru a scăpa de bocanci, după care țușt pe terasa pensiunii Decebal, unde am zăbovit timp îndelungat. O adevărată oază de liniște și relaxare. 

Ne tragem sufletul după o zi trăită intens în peisajul de vis oferit de Clisura Dunării. Ce piscină, ce hidrobicicletă, nu ne mai trebuia nimic. Eram pe deplin satisfăcuți de isprăvile noastre din ultimile trei zile. Ne potolim foamea cu un prânz întârziat, ce avea să țină loc și de cină, după care ne- am stins setea cu câte o bere sau un suc rece. Mai mult nu mi- a trebuit, fiindcă oboseala și- a spus cuvântul. Mai arunc o privire pe itinerariul pe care urma să- l parcurgem în continuare, și recitesc pentru a nu știu câta oară email- ul de confirmare de la Casa cu Roți, următoarea noastră locație, unde urmează să ne cazăm pentru următoarele patru nopți. Ne retragem în cameră odată cu lăsarea întunericului, și după ce facem câte un duș, nu ne- a mai trebuit nici un film, nici o știre. Informațiile meteo din zonă le consultasem deja pe net. Nu erau convingătoare. Cerul de a doua zi urma să fie o scena unei lupte aprige între norii de ploaie și soare. 
Dis de dimineață servim micul dejun, după care eliberăm camera, cu mult timp înainte de termenul limită. Soarele își revendicase deja laurii victoriei, când am pornit la drum, pe DN57. Lăsăm pe partea stângă semnul indicator ce ne- a îndrumat cu o zi înainte pe traseul de pe platoul Ciucaru Mare, și nu după multă vreme ieșim din Dubova. Pe următorii, aproape, 80 km, șoseaua șerpuiește, chiar pe malul Dunării, până în apropiere de Moldova Veche. Agonie și extaz. Ce nu am înțeles, este faptul că drumul impecabil alternează cu câteva porțiuni vai de mama lor. M- am gândit că este o chestie de promovare a zonei. Dacă ai merge prea repede riști să pierzi frumusețile ce sunt presărate de o parte și de alta a Dunării :). Un sfat pentru cei ce vor ajunge vreodată să parcurgă acest drum, fiți generoși cu timpul alocat. Mi- aș dori ca într- o bună zi, să pot contempla și malul românesc al Dunării, firește de vizavi, fiindcă cel sârbesc este extraordinar. Cel puțin, văzut de departe.

30 de kilometri, atât ne- am putut abține să nu oprim pentru un prim popas, pentru un shooting așa mai pe îndelete. Îmi pare rău că nu m- am documentat mai bine pentru acest drum. Cu vreo 8 km mai înainte, înainte de Șvinița, am ratat Cetatea Tricule. De fapt ruinele cetății ce a fost ridicată în secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomană spre vest. După construirea Porților de Fier, acestea au avut aceeași soartă ca și multe alte vestigii istorice de pe malul Dunării. Din apele fluviului se mai pot vedea doar două turnuri, iar un al treilea în perioadele de secetă, când scade nivelul apei. Tare m- aș fi bucurat să fac o poză, două, să mă mândresc cu ele în această postare. Poate altădată, poate de pe celălalt mal?

Soarele dădea semne de capitulare. Norii au acoperit bucățică cu bucățică cerul a cărui culoare se schimba drastic, căpătând nuanțe din ce în ce mai dramatice. Aceasta nu ne împiedica să facem o oprire scurtă să dăm jos geamul și să tragem câte un cadru. Tentații sunt la tot pasul.

Semnalizăm dreapta, oprim, scoatem din viteză, tragem frâna de mână, ne asigurăm, coborâm din mașină, luăm un cadru în spate,

unul, două în față. Să facem o panoramă.

Cetatea Golubac, împodobește malul sârbesc în locul în care Dunărea reintră în strânsoarea munților. Construită în urmă cu șapte sute de ani în urmă, pe locul unui sit roman, nu departe de Tabula Traiana, placa de piatră inscripționată în vremea lui Traian, lângă podul lui Apolodor. Ai impresia că zidurile cetății au crescut pur și simplu din piatra muntelui.

De aici, ne depărtăm încet, încet de malul Dunării. Spectacolul oferit de bătrâna Dunăre este pe sfârșite pentru noi. Putem călca pedala de accelerație. DN57 își continuă traseul paralel cu Dunărea, tranzitând Moldova Veche, până în localitatea Pojejena. Imediat ce trece podul de peste râul cu același nume DN57A îți oferă ocazia să însoțești Dunărea până la intrarea ei în țară. Noi ne avântăm spre Oravița. Aici se termină incursiunea noastră în Defileul Dunării.