<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>
Nici trei ani nu au trecut de când am mai fost la Călimănești- Căciulata. Și tot Casa Românească am ales. Doar că- i iarnă. Și chiar avem planuri mărețe: mănăstirea Stânișoara, cascada Lotrișor, mănăstirea Turnu ... Stânișoara, cel puțin, este a treia oară când ajungem pe malul Oltului, pe aceste meleaguri ( am fost în 2008 și în 2014) și de fiecare dată am avut- o pe listă, acum nu mai are scăpare:) Inițial am fi vrut să alegem cazarea la unul din hotelurile principale din Căciulata, datorită AquaPark- ului cu care s- au pricopsit. Cum politica lor nu permite cazarea în camera dublă cu un pat suplimentar pentru o a treia persoană, și nici nu au camere triple, ni s- a oferit două camere duble, din care una în regim single. Destul de scumpuț, chiar dacă era inclusă și intrarea la AquaPark la un preț simbolic de un leu. Una peste alta din mai multe motive am ales din nou Casa Românească,
chit că piscina exterioară nu era funcțională, iar în cea interioară apa era undeva până în 30 de grade. Unde mai pui că în momentul în care am ajuns la recepție am primit și o reducere suplimentară pentru a compensa disconfortul produs de faptul că unitatea hotelieră era oarecum în curățenie. Personal am apreciat gestul, iar pe lângă aceasta, meseriașii chiar lucrau îngrijit fără să producă mare deranj. Foarte profi. Restaurantul și serviciile super OK în ciuda aglomerării datorită Sf. Valentin.
Călimănești- Căciulata, o destinație pentru toate anotimpurile, mi- am zis încă de când i- am trecut pragul în vara anului 2008. Am fost plăcut surprins să constat câteva schimbări ce i- au redat cât de cât strălucirea unei stațiuni de top din România. Plimbarea pe malul Oltului este mult mai plăcută față de acum 3 ani în urmă, faleza fiind îmbrăcată cu un pavaj nou pe marginea căruia s- au montat mai multe bănci care te îmbie la contemplare. A apărut și un gard din fier vopsit în negru montat pe bordura din beton care îți conferă cât de cât siguranță. Înainte vreme trebuia să fii cu ochii în patru să nu care cumva să cadă careva în Olt.
Curățenie este cuvântul de ordine. De toată lauda!
A fost renovat și edificiul ce găzduiește câteva dintre izvoarele minerale din Parcul Căciulata. Stațiunea este recunoscută pentru curele de ape minerale ce pot vindeca boli ale rinichilor și a căilor urinare, ale tubului digestiv și ale glandelor anexe, ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic Surprinzător este faptul că au dispărut indicațiile terapeutice ale acestora. Doar medicul îți poate prescrie izvorul care să- ți aline suferințele.
Februarie, după ziua îndrăgostiților. Liniștea din parcul ce tocmai s- a lepădat de mantia albă de omăt ce îl acoperise cu câteva zile în urmă, lipsa tarabelor cu fel de fel de suveniruri, papuci, halate, colaci de salvare, saltele precum și lipsa turiștilor, și mai ales băncile libere te îmbie la o baie de soare, în ciuda temperaturii ce nu se ridica peste zero cu prea multe grade.
Reversul medaliei, nu- s turiști, nu- s nici terase, bașca nici restaurante deschise. Tare ar fi mers un vin fiert sau o ciocolată caldă.
Așa că, ne ferim și noi de orice petic de umbră profitând de razele de soare ce îmbracă peisajul în niște tonuri calde ce prevestesc sosirea primăverii. Cât despre locuitorii acestei urbe, se vede că și ei sunt pregătiți de oaspeți, măturile și greblele cred că sunt ostenite și ele.
Avem parte și de ceva companie :)
Hotelul Traian domină această parte a stațiunii.
Perla Oltului
Nu le călcăm pragul, insistăm să găsim un ceai cald sau un vin fiert într- una din locațiile din parc. Însă după cum a spus un clasic în viață ; ”Iarna nu- i ca vara!”
Facem cale întoarsă tot pe frumoasa faleză a Oltului. Datorită numeroaselor hidrocentrale înșirate de- a lungul cursului, acesta este de fapt o înșiruire de lacuri de acumulare.
Mergem să vedem și noi parcul acvatic Cozia. Din 2014 timpul parcă a rămas blocat în această zonă a stațiunii. Cele trei hoteluri emblemă, Căciulata, Oltul și Cozia vopsite pe exterior, nu sunt funcționale toate nici acum, baza de tratament arată ca un spital ponosit al anilor 80, iar asfaltul din parcarea îngrădită cu un gard de plasă pe care este plasat și un semn cu ”Fotografiatul interzis”(nu am înțeles de ce) cred că este același de când s- au dat în folosință, fiindcă este plin de gropi.
De altfel peisajul este de vis, noroc de fundal.
O mai veche cunoștință de- a noastră, din 2008, vilele Liliacul și Trandafirul.
Cât despre atracțiile turistice din stațiune și din imediata ei vecinătate, în afară de Mănăstirea Cozia, care prezintă principalul pol de atracție, și pe care de data aceasta o putem vedea de la geamul camerei unde suntem cazați,
anul acesta am bifat pe lângă Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara și Cascada Lotrișor. Acum realizez că nici nu am terminat cu vacanța noastră din vara anului 2014, Muzeul Trovanților de la Costești, Salina Ocnele Mari, Mănăstirea dintr- un Lemn, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistrița. Da, aceasta este Vâlcea turistică. Îți stabilești ”cartierul general” la Călimănești sau la Căciulata și de aici ataci în toate direcțiile.
Cât despre Parcul Acvatic Cozia, noua apariție din acest peisaj, noi l- am vizualizat doar, lipindu- ne nasurile de geamurile lui. Aglomerație, bazine cu apă mică, într- un cuvânt ”Nu!”, mai bine că am ales Casa Românească.
chit că piscina exterioară nu era funcțională, iar în cea interioară apa era undeva până în 30 de grade. Unde mai pui că în momentul în care am ajuns la recepție am primit și o reducere suplimentară pentru a compensa disconfortul produs de faptul că unitatea hotelieră era oarecum în curățenie. Personal am apreciat gestul, iar pe lângă aceasta, meseriașii chiar lucrau îngrijit fără să producă mare deranj. Foarte profi. Restaurantul și serviciile super OK în ciuda aglomerării datorită Sf. Valentin.
Călimănești- Căciulata, o destinație pentru toate anotimpurile, mi- am zis încă de când i- am trecut pragul în vara anului 2008. Am fost plăcut surprins să constat câteva schimbări ce i- au redat cât de cât strălucirea unei stațiuni de top din România. Plimbarea pe malul Oltului este mult mai plăcută față de acum 3 ani în urmă, faleza fiind îmbrăcată cu un pavaj nou pe marginea căruia s- au montat mai multe bănci care te îmbie la contemplare. A apărut și un gard din fier vopsit în negru montat pe bordura din beton care îți conferă cât de cât siguranță. Înainte vreme trebuia să fii cu ochii în patru să nu care cumva să cadă careva în Olt.
Curățenie este cuvântul de ordine. De toată lauda!
A fost renovat și edificiul ce găzduiește câteva dintre izvoarele minerale din Parcul Căciulata. Stațiunea este recunoscută pentru curele de ape minerale ce pot vindeca boli ale rinichilor și a căilor urinare, ale tubului digestiv și ale glandelor anexe, ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic Surprinzător este faptul că au dispărut indicațiile terapeutice ale acestora. Doar medicul îți poate prescrie izvorul care să- ți aline suferințele.
Februarie, după ziua îndrăgostiților. Liniștea din parcul ce tocmai s- a lepădat de mantia albă de omăt ce îl acoperise cu câteva zile în urmă, lipsa tarabelor cu fel de fel de suveniruri, papuci, halate, colaci de salvare, saltele precum și lipsa turiștilor, și mai ales băncile libere te îmbie la o baie de soare, în ciuda temperaturii ce nu se ridica peste zero cu prea multe grade.
Reversul medaliei, nu- s turiști, nu- s nici terase, bașca nici restaurante deschise. Tare ar fi mers un vin fiert sau o ciocolată caldă.
Așa că, ne ferim și noi de orice petic de umbră profitând de razele de soare ce îmbracă peisajul în niște tonuri calde ce prevestesc sosirea primăverii. Cât despre locuitorii acestei urbe, se vede că și ei sunt pregătiți de oaspeți, măturile și greblele cred că sunt ostenite și ele.
Avem parte și de ceva companie :)
Hotelul Traian domină această parte a stațiunii.
Perla Oltului
Nu le călcăm pragul, insistăm să găsim un ceai cald sau un vin fiert într- una din locațiile din parc. Însă după cum a spus un clasic în viață ; ”Iarna nu- i ca vara!”
Facem cale întoarsă tot pe frumoasa faleză a Oltului. Datorită numeroaselor hidrocentrale înșirate de- a lungul cursului, acesta este de fapt o înșiruire de lacuri de acumulare.
Mergem să vedem și noi parcul acvatic Cozia. Din 2014 timpul parcă a rămas blocat în această zonă a stațiunii. Cele trei hoteluri emblemă, Căciulata, Oltul și Cozia vopsite pe exterior, nu sunt funcționale toate nici acum, baza de tratament arată ca un spital ponosit al anilor 80, iar asfaltul din parcarea îngrădită cu un gard de plasă pe care este plasat și un semn cu ”Fotografiatul interzis”(nu am înțeles de ce) cred că este același de când s- au dat în folosință, fiindcă este plin de gropi.
De altfel peisajul este de vis, noroc de fundal.
O mai veche cunoștință de- a noastră, din 2008, vilele Liliacul și Trandafirul.
Cât despre atracțiile turistice din stațiune și din imediata ei vecinătate, în afară de Mănăstirea Cozia, care prezintă principalul pol de atracție, și pe care de data aceasta o putem vedea de la geamul camerei unde suntem cazați,
anul acesta am bifat pe lângă Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara și Cascada Lotrișor. Acum realizez că nici nu am terminat cu vacanța noastră din vara anului 2014, Muzeul Trovanților de la Costești, Salina Ocnele Mari, Mănăstirea dintr- un Lemn, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistrița. Da, aceasta este Vâlcea turistică. Îți stabilești ”cartierul general” la Călimănești sau la Căciulata și de aici ataci în toate direcțiile.
Cât despre Parcul Acvatic Cozia, noua apariție din acest peisaj, noi l- am vizualizat doar, lipindu- ne nasurile de geamurile lui. Aglomerație, bazine cu apă mică, într- un cuvânt ”Nu!”, mai bine că am ales Casa Românească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu