Se afișează postările cu eticheta mănăstirea Cozia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mănăstirea Cozia. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 mai 2017

Călimănești- Căciulata din nou. De data aceasta iarna

Februarie 2017 Itinerariu de vacanță: Potlogi-   Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Nici trei ani nu au trecut de când am mai fost la Călimănești- Căciulata. Și tot Casa Românească am ales. Doar că- i iarnă. Și chiar avem planuri mărețe: mănăstirea Stânișoara, cascada Lotrișor, mănăstirea Turnu ... Stânișoara, cel puțin, este a treia oară când ajungem pe malul Oltului, pe aceste meleaguri ( am fost în 2008 și în 2014) și de fiecare dată am avut- o pe listă, acum nu mai are scăpare:) Inițial am fi vrut să alegem cazarea la unul din hotelurile principale din Căciulata, datorită AquaPark- ului cu care s- au pricopsit. Cum politica lor nu permite cazarea în camera dublă cu un pat suplimentar pentru o a treia persoană, și nici nu au camere triple, ni s- a oferit două camere duble, din care una în regim single. Destul de scumpuț, chiar dacă era inclusă și intrarea la AquaPark la un preț simbolic de un leu. Una peste alta din mai multe motive am ales din nou Casa Românească,


chit că piscina exterioară nu era funcțională, iar în cea interioară apa era undeva până în 30 de grade. Unde mai pui că în momentul în care am ajuns la recepție am primit și o reducere suplimentară pentru a compensa disconfortul produs de faptul că unitatea hotelieră era oarecum în curățenie. Personal am apreciat gestul, iar pe lângă aceasta, meseriașii chiar lucrau îngrijit fără să producă mare deranj. Foarte profi. Restaurantul și serviciile super OK în ciuda aglomerării datorită Sf. Valentin.


Călimănești- Căciulata, o destinație pentru toate anotimpurile, mi- am zis încă de când i- am trecut pragul în vara anului 2008. Am fost plăcut surprins să constat câteva schimbări ce i- au redat cât de cât strălucirea unei stațiuni de top din România. Plimbarea pe malul Oltului este mult mai plăcută față de acum 3 ani în urmă, faleza fiind îmbrăcată cu un pavaj nou pe marginea căruia s- au montat mai multe bănci care te îmbie la contemplare. A apărut și un gard din fier vopsit în negru montat pe bordura din beton care îți conferă cât de cât siguranță. Înainte vreme trebuia să fii cu ochii în patru să nu care cumva să cadă careva în Olt.




Curățenie este cuvântul de ordine. De toată lauda!


A fost renovat și edificiul ce găzduiește câteva dintre izvoarele minerale din Parcul Căciulata. Stațiunea este recunoscută pentru curele de ape minerale ce pot vindeca boli ale rinichilor și a căilor urinare, ale tubului digestiv și ale glandelor anexe, ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic Surprinzător este faptul că au dispărut indicațiile terapeutice ale acestora. Doar medicul îți poate prescrie izvorul care să- ți aline suferințele.


Februarie, după ziua îndrăgostiților. Liniștea din parcul ce tocmai s- a lepădat de mantia albă de omăt ce îl acoperise cu câteva zile în urmă, lipsa tarabelor cu fel de fel de suveniruri, papuci, halate, colaci de salvare, saltele precum și lipsa turiștilor, și mai ales băncile libere te îmbie la o baie de soare, în ciuda temperaturii ce nu se ridica peste zero cu prea multe grade.



Reversul medaliei, nu- s turiști, nu- s nici terase, bașca nici restaurante deschise. Tare ar fi mers un vin fiert sau o ciocolată caldă.


Așa că, ne ferim și noi de orice petic de umbră profitând de razele de soare ce îmbracă peisajul în niște tonuri calde ce prevestesc sosirea primăverii. Cât despre locuitorii acestei urbe, se vede că și ei sunt pregătiți de oaspeți, măturile și greblele cred că sunt ostenite și ele.


 Avem parte și de ceva companie :)



Hotelul Traian domină această parte a stațiunii.


Perla Oltului


Nu le călcăm pragul, insistăm să găsim un ceai cald sau un vin fiert într- una din locațiile din parc. Însă după cum a spus un clasic în viață ; ”Iarna nu- i ca vara!”




Facem cale întoarsă tot pe frumoasa faleză a Oltului. Datorită numeroaselor hidrocentrale înșirate de- a lungul cursului, acesta este de fapt o înșiruire de lacuri de acumulare.


Mergem să vedem și noi parcul acvatic Cozia. Din 2014 timpul parcă a rămas blocat în această zonă a stațiunii. Cele trei hoteluri emblemă, Căciulata, Oltul și Cozia vopsite pe exterior, nu sunt funcționale toate nici acum, baza de tratament arată ca un spital ponosit al anilor 80, iar asfaltul din parcarea îngrădită cu un gard de plasă pe care este plasat și un semn cu ”Fotografiatul interzis”(nu am înțeles de ce) cred că este același de când s- au dat în folosință, fiindcă este plin de gropi.


De altfel peisajul este de vis, noroc de fundal.




O mai veche cunoștință de- a noastră, din 2008, vilele Liliacul și Trandafirul.


Cât despre atracțiile turistice din stațiune și din imediata ei vecinătate, în afară de Mănăstirea Cozia, care prezintă principalul pol de atracție, și pe care de data aceasta o putem vedea de la geamul camerei unde suntem cazați,


anul acesta am bifat pe lângă Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara și Cascada Lotrișor. Acum realizez că nici nu am terminat cu vacanța noastră din vara anului 2014, Muzeul Trovanților de la Costești, Salina Ocnele Mari, Mănăstirea dintr- un Lemn, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistrița. Da, aceasta este Vâlcea turistică. Îți stabilești ”cartierul general” la Călimănești sau la Căciulata și de aici ataci în toate direcțiile.
Cât despre Parcul Acvatic Cozia, noua apariție din acest peisaj, noi l- am vizualizat doar, lipindu- ne nasurile de geamurile lui. Aglomerație, bazine cu apă mică, într- un cuvânt ”Nu!”, mai bine că am ales Casa Românească.



vineri, 17 iunie 2016

Călimănești- Căciulata

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Trecem val- vârtej pe lângă Muzeul Trovanților de la Costești cu promisiunea că o să ne întoarcem în zilele următoare. Agenda noastră este destul de încărcată pentru ultimile două zile de vacanță. A treia nici nu o mai punem la socoteală, fiindcă este cea mai neplăcută. Ne întoarcem acasă, la rutina de zi cu zi, serviciu, școală, ce mai punem pe masă astăzi, vezi că trebuie să punem la spălat ... :)) Tot ce- i frumos se termină repede!
Tranzităm, doar, orașul Vâlcea, un oraș frumos de altfel, este trecut la văzute deja, și continuăm pe E81, urcând spre izvoarele Oltului, care ne însoțește îndeaproape. Ajungem în scurt timp în Călimănești, parte a stațiunii de la care mai apoi s- a extins spre Căciulata unde există izvoare termale și minerale din belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament.
În jurul orei 17.00 intrăm în Căciulata, care ne este familiară cumva, numai că acum ajungem cu mașina.


Foarte puțin schimbată, ceva var pe hotelurile mari, cele cu baza de tratament,




 în rest aceeași ... româneală.


Asta la prima vedere, din mers, cât am traversat cele două localități ce formează stațiunea. Noi avem cazare la Casa Românească, situată chiar în capătul stațiunii, după Mănăstirea Cozia. 


Cu șase ani în urmă am stat la una din vilele de pe șoseaua principală, la Liliacul mai exact. Este lipită de Trandafirul. A fost nașpa, exact în dreptul acesteia era o trecere de pietoni cu limitatoare de viteză. Nu puteai să stai cu geamurile deschise de zgomotul circulației și mai ales a hodorogelii produse la trecerea peste limitatoare. Dacă ajungeți să vă cazați acolo, cereți cameră pe spate, poate acolo o fi mai liniște. De atunci am pus ochii pe Casa Românească, un fel de han pentru ce- i ce străbat drumul dintre Sibiu și Râmnicu Vâlcea, un loc unde se mânca bine, avea spații de cazare și piscină. În prezent, lucrurile stau mult mai bine, același restaurant cu terasă, însă s- au extins mult în spate cu spații de cazare, un adevărat hotel. Plus că pe lângă piscina cu apă termală are și o piscină acoperită cu apă rece, revigorant, nu?
Ne- a fost îndeajuns pentru această zi. Am servit ceva ușor pe terasă, după care ne- am retras în cameră, de fapt într- un apartament spațios, pe care îl închiriasem cu aproape două luni înainte la un preț rezonabil.
Înainte de culcare ne- am mai lăudat încă o dată pentru alegerea făcută bucurându- ne de priveliștea pe care o aveam de pe balcon.


A doua zi dis-de-dimineață.


A fost o zi de relaxare, ne- am mulțumit cu o plimbare în împrejurimi, bineînțeles după o binemeritată bălăceală în cele două piscine.


Pentru început ne- am întors în Călimănești, unde am vizitat Schitul Ostrov, după care am revenit în Căciulata, unde ne- am bucurat de o promenadă pe malul Oltului




și pe aleile umbroase ale parcului în care se găsesc și izvoarele minerale pentru care vin o mulțime de turiști să- și aline anumite metehne.





În drum spre Casa Românească ne- am abătut din nou pe la Mănăstirea Cozia, după care nu m- am putut abține să cobor pe valea Oltului la Castrul roman Arutela și bineînțeles să refacem poza de familie pe digul hidrocentralei din Căciulata având în fundal acest superb peisaj.


Undeva în dreapta, este Mănăstirea Turnu, care profită de un peisaj înconjurător spectaculos. Ne- am bucurat și noi de ea în urmă cu șase ani. De această dată nu am mai fost la ea, cum nu am fost nici la Mănăstirea Stânișoara pe care ne propusesem să o vizităm, fiindcă în 2008 am ratat- o. Ar fi trebuit să mai luăm o zi în plus, fiindcă timpul s- a dovedit a fi vitreg cu noi.  Ca să nu mai punem la socoteală oboseala.