Călimănești- Căciulata

Iulie 2014 Itinerariu de vacanță: Târgoviște- Dubova- Sasca Română- Târgu-Jiu- Călimănești-Căciulata

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Trecem val- vârtej pe lângă Muzeul Trovanților de la Costești cu promisiunea că o să ne întoarcem în zilele următoare. Agenda noastră este destul de încărcată pentru ultimile două zile de vacanță. A treia nici nu o mai punem la socoteală, fiindcă este cea mai neplăcută. Ne întoarcem acasă, la rutina de zi cu zi, serviciu, școală, ce mai punem pe masă astăzi, vezi că trebuie să punem la spălat ... :)) Tot ce- i frumos se termină repede!

Tranzităm, doar, orașul Vâlcea, un oraș frumos de altfel, este trecut la văzute deja, și continuăm pe E81, urcând spre izvoarele Oltului, care ne însoțește îndeaproape. Ajungem în scurt timp în Călimănești, parte a stațiunii de la care mai apoi s- a extins spre Căciulata unde există izvoare termale și minerale din belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament.
În jurul orei 17.00 intrăm în Căciulata, care ne este familiară cumva, numai că acum ajungem cu mașina.

Foarte puțin schimbată, ceva var pe hotelurile mari, cele cu baza de tratament,

 în rest aceeași ... româneală.

Asta la prima vedere, din mers, cât am traversat cele două localități ce formează stațiunea. Noi avem cazare la Casa Românească, situată chiar în capătul stațiunii, după Mănăstirea Cozia. 

Cu șase ani în urmă am stat la una din vilele de pe șoseaua principală, la Liliacul mai exact. Este lipită de Trandafirul. A fost nașpa, exact în dreptul acesteia era o trecere de pietoni cu limitatoare de viteză. Nu puteai să stai cu geamurile deschise de zgomotul circulației și mai ales a hodorogelii produse la trecerea peste limitatoare. Dacă ajungeți să vă cazați acolo, cereți cameră pe spate, poate acolo o fi mai liniște. De atunci am pus ochii pe Casa Românească, un fel de han pentru ce- i ce străbat drumul dintre Sibiu și Râmnicu Vâlcea, un loc unde se mânca bine, avea spații de cazare și piscină. În prezent, lucrurile stau mult mai bine, același restaurant cu terasă, însă s- au extins mult în spate cu spații de cazare, un adevărat hotel. Plus că pe lângă piscina cu apă termală are și o piscină acoperită cu apă rece, revigorant, nu?
Ne- a fost îndeajuns pentru această zi. Am servit ceva ușor pe terasă, după care ne- am retras în cameră, de fapt într- un apartament spațios, pe care îl închiriasem cu aproape două luni înainte la un preț rezonabil.
Înainte de culcare ne- am mai lăudat încă o dată pentru alegerea făcută bucurându- ne de priveliștea pe care o aveam de pe balcon.

A doua zi dis-de-dimineață.

A fost o zi de relaxare, ne- am mulțumit cu o plimbare în împrejurimi, bineînțeles după o binemeritată bălăceală în cele două piscine.

Pentru început ne- am întors în Călimănești, unde am vizitat Schitul Ostrov, după care am revenit în Căciulata, unde ne- am bucurat de o promenadă pe malul Oltului

și pe aleile umbroase ale parcului în care se găsesc și izvoarele minerale pentru care vin o mulțime de turiști să- și aline anumite metehne.

În drum spre Casa Românească ne- am abătut din nou pe la Mănăstirea Cozia, după care nu m- am putut abține să cobor pe valea Oltului la Castrul roman Arutela și bineînțeles să refacem poza de familie pe digul hidrocentralei din Căciulata având în fundal acest superb peisaj.

Undeva în dreapta, este Mănăstirea Turnu, care profită de un peisaj înconjurător spectaculos. Ne- am bucurat și noi de ea în urmă cu șase ani. De această dată nu am mai fost la ea, cum nu am fost nici la Mănăstirea Stânișoara pe care ne propusesem să o vizităm, fiindcă în 2008 am ratat- o. Ar fi trebuit să mai luăm o zi în plus, fiindcă timpul s- a dovedit a fi vitreg cu noi.  Ca să nu mai punem la socoteală oboseala.