În drum spre PNR, rezervația de zimbri de la Hațeg și Cascada Lolaia

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Gata cu orașele, cu civilizația! Ne apropiem din ce în ce mai mult de locurile pe care le- am visat din copilărie. În seara asta, pe 22 iulie vom înnopta în Râușor. Chiar sunt curios de ce- i zice STAȚIUNE. Ne mai despart doar 215 km. 
Pe drum, înainte de Hațeg, ne vom abate pe la Rezervația de zimbri. Este a II- a rezervație de zimbri pe care o vizităm, după cea de la Târgu Neamț. De fapt, aceasta este prima rezervație de zimbri din România, creată în 1958. Aici a fost adusă, din Polonia, prima pereche de zimbri. În timp, o parte din zimbrii născuți la Hațeg au luat drumul altor locuri din România, unde s- au format mai apoi alte rezervații de zimbri precum și cea de la Vânători Neamț. Comparativ cu aceea (care între timp am înțeles că s- a modernizat foarte mult, iar turiștii se pot apropia mult mai mult de zimbri), aici am avut ocazia să fim la numai câțiva metri de aceste animale pe cale de dispariție.

Chiar am fost încântat de faptul că cineva are grijă și de animale aflate în prag de dispariție. Aveam impresia că prioritari sunt doar câinii vagabonzi.

Înainte de a ieși de pe E79, imediat după Sântămăria Orlea, spre Râușor, continuăm drumul vreo 5 km, și ieșim în dreapta din european, spre Cârnic. Acesta poate fi o altă intrare în Parcul Național Retezat, ce duce la Complexul Turistic Pietrele. Până la Nucșoara este drum asfaltat, iar de acolo până la Cărnic vreo 3- 4 km de drum este doar pietruit, accesibil, cu foarte mare atenție, și pentru autoturisme cu garda medie. De aici până la Complex accesul este interzis mașinilor, încă.

 Cu inima cât un purice, am reușit să parcurg acel drum până la Cabana Cascada, unde ne- am putut lăsa mașina. 

Plini de invidie pe cei instalați cu corturile într- o asemenea priveliște, ne- am luat minimul necesar în spate și am pornit agale pe drumul ce ducea la următorul obiectiv, Cascada Lolaia. 

Mirific peisajul, cu greu te dezlipești de el. Chiar mi- aș dori să mă întorc în acele locuri.

Orele amiezii fiind, ne- am hotărât să servim prânzul la una din cabanele din camping. După ce am fost refuzați la Cabana Cascada (ne- a întărit credința: "Nu- i pădure fără uscături!"), ne- am îndreptat pașii către o pensiune mai micuță, cochetă, care îmi scapă numele. Este situată între Cabana Lolaia și Cabana Cascada. Aici mâncare gustoasă ca la mama acasă. Unde mai pui că preţul era cu puţin mai mare ca la mama acasă, iar peisajul era gratis. Bravo!!!

Stai că mi- am adus aminte (de fapt se vede pe afiș): Cabana Codrin.

 La întoarcere chiar dacă voiam, nu puteam să mă rătăcesc. O dâră de ulei lăsată de un ghinionist, ca să nu- i spun altfel, ne- a condus până la asfalt. 

Cluj Napoca

Iulie 2013 Itinerariu de vacanță: Transfăgărășan- Alba Iulia- Turda- Cluj Napoca- Parcul Național Retezat- Băile Herculane- Craiova

<<< Urmează firul jurnalului de călătorie >>>

Și uite că am ajuns și la Cluj Napoca. Ne- am cazat la Vila Meteor unde aveam făcută deja rezervarea, iar la ora 16.00 eram deja în conflict cu un parcometru din zona centrală a Clujului, care nu voia să- mi ia banii. 

Cu toată oboseala pe care o resimțeam după patru zile de drum, am pornit deja într- o plimbare de recunoaștere prin oraș, pentru a ne ușura "munca" ce urma să fie a II- a zi.

Am încheiat ziua de 20 iulie cu o vizită scurtă la unul din mall- uri unde ne- am odihnit oasele la un film.
A II- a zi, dis de dimineață am pornit, la pas de data asta, să descoperim Clujul. De fapt itinerariul era făcut dinainte de a pleca în vacanță (Grădina Botanică, Parcul Central Simion Bărnuțiu, Arena Cluj, Parcul Cetățuia, turnuri, bastioane, Piața Avram Iancu, Piața Unirii.....)
Am început cu superba Grădină botanică situată în apropierea locului unde am fost cazați.

După ce ne- am delectat privirile cu flora abundentă din serele Grădinii am urcat în Castelul de apă de unde am putut admira  panorama orașului Cluj.

Soarele ce se ridica din ce în ce mai amenințător pe cer, anunțând o nouă zi toridă de vară, abia dacă putea să străpungă scutul creat de coroanele copacilor ce străjuiau aleile Grădinii.

În cele din urmă, cu părere de rău că nu ne- am ales un alt moment al zilei de a vizita acest minunat loc ascuns de privirile insistente ale soarelui, ne- am continuat excursia pedestră prin Cluj.

Numai bine, orele amiezii ne- au prins în preajma lacului Chios din Parcul Central Simion Bărnuțiu.

Pe malul Someșului Mic, în continuarea Parcului Central, Cluj Arena se înalță semeț la concurență cu multe dintre stadioanele din Europa. Părerea mea este că față de Național Arena din București, aceasta chiar pare că este terminată.

Ne întoarcem tot pe aleile parcului, ferindu- ne cât putem de razele soarelui care își revendică drepturile,

 iar în cele din urmă ajungem din nou pe străzile orașului, care prin frumusețea lui parcă vrea să compenseze lipsa de vegetație sub care te- ai putea adăposti de soarele arzător.

Următorul popas unde am putut să ne mai răcorim a fost în Parcul Cetățuia, de unde poți avea prilejul de a admira Clujul de la înălțime.

Lăsăm în urmă priveliștea de pe culmea dealului Cetățuiei și coborâm din nou pe străzile orașului Cluj.

Circuitul nostru prin Cluj Napoca avea să se termine exact în locul de unde a început, în Piața străjuită de Statuia lui Matei Corvin.

Cei care vor să viziteze orașul Cluj Napoca trebuie să știe că aceasta este doar o parte din el. Îți trebuie timp ca să- l vizitezi. Totodată trebuie să te informezi mult înainte de a purcede la drum. De exemplu în Parcul Cetățuia erau mult mai multe de văzut. Una peste alta, am găsit în Cluj, exact ceea ce mă așteptam, un oraș cu care țărișoara asta poate să se mândrească.