sâmbătă, 4 mai 2013

Mănăstirile din nordul Moldovei, șiragul de mărgăritare al României

    Iunie 2012 Itinerariu de vacanță- Mărășești- Piatra Neamț- M. Agapia- Suceava- Ciprian Porumbescu- Salina Cacica- M. Arbore- M. Sucevița- M. Moldovița- M. Humorului- M. Voroneț- Vatra Dornei- Durău- Borsec

 Urmează firul jurnalului de călătoriei >>>

     Mâine dau ''lămâia'' jos de pe parbriz. Prima noastră ieșire cu mașina a fost în vacanța de vară din 2012, la puțin peste o lună după mi- am luat permisul. 
Normal că am continuat tot cu o vacanță în circuit, de data asta cu o mobilitate sporită. Pe traseu am inclus multe locuri dragi prin care mai fusesem, cum ar fi mănăstirile din Moldova pe care le vizitasem, cu câțiva ani în urmă, pe timpul unui sejur de iarnă la Vatra Dornei
Pentru prima dată nu ne- am mai pus ceasul să sune de dimineață ca să prindem trenul. Am pornit la drum în miezul zilei, aer condiționat, muzică. Nu mai spun de emoții. Am făcut un mic popas la Mărășești, unde am vizitat Mausoleul Eroilor care era în renovare, amintindu- mi cu drag de festivitatea la care am participat când eram pioner. Am înnoptat la Piatra Neamț, unde o ploaie torențială ne- a cam pus pe gânduri cu privire la reușita vacanței noastre. 
A II- a zi dis de dimineață la ora 8:45 eram deja la mănăstirea Agapia pe care nu avusesem timp cu doi ani în urmă să o vizităm chiar dacă eram la 6 km de ea.
Chiar dacă era o oră destul de matinală, curtea mănăstirii era deja animată de câteva grupuri de pelerini care veniseră cu două autocare. Pe lângă aceștia, câțiva muncitori parcă voiau să înlocuiască sunetul toacei sau a clopotului, cu ciocanele lor. Schelele ridicate în afara mănăstirii erau prezente și în interior, aceasta fiind într- un proces de renovare. Spectacolul oferit de multitudinea de culori creată de aranjamentele florale care împodobeau interiorul curții, și de acel du- te vino al măicuțelor care își vedeau de treburile lor cotidiene nu te împiedicau nicidecum să te reculegi în acel loc binecuvântat de Dumnezeu.


Am urmat semnul indicator către Casa Memorială a lui Alexandru Vlahuță, care din păcate era închisă, iar în spatele mănăstirii am descoperit un adevărat sat format din case țărănești pe aleile căruia erau o mulțime de orătănii. Curțile îngrijite în care erau sădite fel de fel de legume, flori, pomi fructiferi demonstrau încă o dată hărnicia și iscusința maicilor care au ales să- și petreacă viața mai proape de Dumnezeu.






Lăsăm în urmă Agapia, iar după ce am vizitat Cetatea Sucevei, ne- am îndreptat spre comuna Ciprian Porumbescu, unde ne- am ales doar cu niște poze pentru că Muzeul dedicat marelui compozitor era închis. Într- adevăr era în geam un bilet cu ''Revin imediat'' și un număr de telefon, ceea ce nu mi s- a părut normal și am plecat mai departe spre Salina Cacica.  Aici am coborât pe niște scări în măruntaiele pământului, am tremurat un pic, dar am găsit lucruri frumoase care merită să fie văzute.
Pe lista noastră a urmat un alt monument istoric, o biserică frumoasă  ctitorită în 1502 de Ștefan cel Mare care poartă denumirea localității, Arbore.








Următoare oprire este la  mănăstirea Sucevița, o altă podoabă din salba de mărgăritare a României, care atrage numeroși turiști străini. 

                             

Străjuită de niște ziduri înalte și groase prevăzute cu contraforturi, de spui că este o cetate care  nu vrea să se predea cu una cu două, când pătrunzi în interiorul curții găsești o atmosferă plină de pioșenie în care își caută alinarea o mulțime de credincioși și turiști din toate colțurile lumii.















Pentru că ne- a permis timpul, tot în acea zi am trecut și  pragul mănăstirii Moldovița, una din cele mai vechi așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric de pe vremea lui Alexandru cel Bun.

                           

Specific acestei zone, și această mănăstire se remarcă prin existența unei biserici vechi pictate pe exterior, care este înregistrată în Patrimoniul UNESCO.












După o binemeritată odihnă într- o pensiune din Gura Humorului, ne- am continuat periplul nostru cu mănăstirea Humor.

                                 
 Cu patru ani în urmă, iarna, într- o excursie din Vatra Dornei am fost întâmpinați aici de o măicuță tânără care ne- a prezentat câteva pagini de istorie din trecutul acestei mănăstiri deosebit de îngrijită. Acum vară fiind, nici nu mă așteptam să nu fie cum mi- am închipuit- o eu. O oază de frumusețe în care pașii îți sunt atrași pe alei împodobite cu flori,sau umbrite de copacii seculari care străjuiesc în jurul bisericii. Fondul sonor era asigurat de păsărelele care- și găsiseră adăpost în coroanele imense ale copacilor și se împletea armonios cu slujba care se auzea în difuzoare. Nici un gând negru nu poate să- i reziste unei astfel de armonii.










Lăsăm în urmă Humorul și cu soarele pe urmele noastre ne abatem vreo trei km de la drumul spre Vatra Dornei. Nu poți să ajungi în nordul Moldovei și să ratezi mănăstirea Voroneț  una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, care este supranumită și  ''Capela Sixtină a Estului''.