vineri, 12 aprilie 2013

Lacul Sfânta Ana în așteptarea primăverii


<<< Urmează firul jurnalului de călătoriei >>> 

Acum 4 ani, în februarie, poposeam pe malul înghețat al lacului însoțiți de un ghid din Tușnad, dl. Andrei, care ne- a încântat și cu una din legendele care se spun prin acele locuri din bătrâni. Legenda spune că erau  doi frați care dețineau fiecare câte o cetate, una era pe vârful Puciosul din apropiere, iar cealaltă era situată pe locul actualului lac. Aceștia fiind de fapt doi tirani, în urma unui rămășag unul din ei a înhămat la o caleașcă măreață pentru ai spori faima opt din cele mai frumoase fete de pe acele meleaguri. Caleașca fiind foarte grea, acestea nici măcar nu au putut s- o urnească din loc, drept pentru care acesta a început să le biciuiască. Una din fetele surghiunite, Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Numaidecât s- a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete însoțită și de un cutremur puternic care a făcut ca cetatea să se scufunde în flăcări împreună cu tiran cu tot. În locul falnicei cetăți s- a format un lac albastru și liniștit care poartă numele dat de locuitorii din zonă, Lacul Sfânta Ana.



       Anul acesta pe 2 aprilie am revenit la Lacul Sf. Ana în speranța că de această dată ne va încânta cu luciul apei în care să se oglindească pădurea de pe munții care îl inconjoară. Cum iarna din acest an și- a revendicat și prima lună de primăvară, ne- am mulțumit din nou cu același peisaj de iarnă în care lacul era înghețat în așteptarea primăverii și bineînțeles cu biserica romano- catolică cu hramul Sfintei Ana.
      În pofida faptului că drumul de acces dinspre Tg. Secuiesc, cu trecere prin Băile Balvanyos, cât și cel dinspre Bixad este prost întreținut abia așteptăm o nouă ocazie să- l vizităm și pe timp de vară. Se merită.