<<< Urmează firul jurnalului de călătoriei >>>
Și cum omului călător îi șade bine cu drumul, de la Lacu Roșu ne- am întors în Bicaz, în același loc de unde plecasem cu două zile înainte. Ne- am mișcat cu talent, am luat un taxi, și așa am ajuns la hotelul plutitor de pe Lacul Izvorul Muntelui, lacul de acumulare de la baraj. Ne rezervasem locuri la hotelul de pe mal, însă când am ajuns acolo se făcuse o încurcătură și am primit o cămăruță pe cel care plutea la mal. Pe net, inițial pentru asta optasem însăa atunci au spus că nu au, dar ce mai bla, bla, bla, tot răul spre bine. Suntem în România cea cu bune și cu rele, nu? Deci atenție la rezervări, întreabă de 2- 3 ori ca să fii mai sigur.
Când am trecut pe malul celălat al lacului de acumulare, pe baraj, am avut parte și de o ploaie rapidă de vară care ne- a oferit un curcubeu pe cer, de toată frumusețea. Păcat că nu prea mi- a ieșit și în poze.
Dacă nu ai microbul pescuitului poți face o plimbare cu vaporașul pe lac. Plimbarea nu este prea lungă, aceasta mergând doar numai după primul cot, însă peisajul care te înconjoară este mirific, mai ales că imediat după cot se vede muntele Ceahlău.
De neuitat rămâne drumeția pe care am făcut- o pe șoseaua ce continuă pe malul lacului spre Poiana Largului, de unde ne- am urcat pe un deal pe care- l ochisem noi de pe debarcader și am putu să vedem lacul de acumulare în toată splendoarea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu