Pe urmele dacilor

      August 2011-  Itinerariu de vacanță: Târgu Jiu- Orăștie- Hunedoara- Deva- Timișoara- Geoagiu Băi- Alba-Iulia- Sibiu.

<<< Urmează firul jurnalului de călătoriei >>>

     Din Orăștie, ne- a călăuzit pașii pe urmele dacilor, dra. Cristina Bogdan, o persoană demnă de toată lauda pentru curajul pe care și l- a  asumat, acela de a încerca să  prezinte urmele trecutului neamului românesc pe acele meleaguri. Am străbătut acei munți în lung și în lat la bordul unui Suzuki 4x4, pe care l- a condus cu o îndemânare de invidiat (sincer nu credeam că bestiile 4x4 pot fi conduse și de ființe atât de plăpânde). Chiar dacă drumul ne- a zdruncinat la maxim, nimic nu a putut știrbi din plăcerea pe care am gustat- o în pelerinajul nostru pe urmele dacilor. Personal mi- am îndeplinit un vis pe care îl aveam de când eram copil, de când am văzut pentru prima oară imaginile din cartea de istorie cu sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia.

În prima zi, 18 august, ne- a preluat din gara Orăștie, iar după ce ne- am cazat în Costești la pensiunea Popasul Dacilor, pe care o recomand oricui care vrea să ajungă prin acele locuri, am și pornit la drum.

Am început cu Cetatea de la Costești :

Am continuat cu Cetatea de la Blidaru unde am ajuns după mai bine de 1/2 de oră de urcat printr-o pădure desprinsă din filmul Stăpânul Inelelor.

Deja ne ajunsese oboseala, eram plecați de la ora 6:00 din Tg. Jiu.
Când am ajuns la semnul ce indica poteca spre Cetatea de la Fețele Albe și am văzut că iar era de urcat, cu părere de rău, am renunțat la ea și am plecat mai departe spre Cetatea de la Sarmizegetusa Regia.

După o binemeritată noapte de odihnă, a doua zi dis-de-dimineață, ne- am reluat periplul nostru însoțiți de ghidul nostru care ne asigurase de seara că aceasta va fi o zi de neuitat. Un traseu de off road în adevăratul sens al cuvântului. Așadar am început cu o incursiune prin locuri pe unde, cu milenii în urmă, trăiau strămoșii noștri, dacii, și pe unde acum români simpli, oamenii de la munte fac cinste acestui neam,  pe Platoul Târsei și Poiana Omului 

 
Următorul popas l- am făcut în comuna hunedoreană Boșorod, la Cetatea de la Luncani- Piatra Roșie.

                                 

Nu trebuie ratată panorama pe care o puteți vedea de la Piatra roșie.   

                              

Odată ajunși în Luncani munții Orăștiei, nu veți regreta nicicum dacă vă abateți și pe la Peșterile Cioclovina.

Cioclovina Uscată este renumită datorită faptului că acolo s- a găsit cel mai vechi craniu de homo sapiens fosilis din România și cel mai mare monocristal de calcit din țară. La o distanță de aproximativ 20 de minute după o coborâre destul de anevoioasă ajungi la Cioclovina de apă care te întâmpină cu o intrare monumentală.

La finalul zilei, în drum spre pătuțurile noastre de la Popasul Dacilor din Costești, Cristina ne- a invitat la bunica ei, într- o gospodărie tipică de la munte, o căsuță veche de munte în mijlocul naturii, pentru a gusta din câteva bucate tradiționale de pe acele meleaguri. Chiar nu pot să uit afinata și dulceața de afine pe care le- am degustat  la ea.

În a treia zi aveam programat să ne întoarcem în gara de la Orăștie pentru a lua trenul către Timișoara.

La propunerea Cristinei, urma să ne schimbăm un pic itinerariul inițial și urma să vizităm și varianta romană a Sarmizegetusei, Ulpia Traiana.