Urmează firul jurnalului de călătoriei >>>
După experiența pe care am avut- o cu un an înainte, cu fragmentarea drumului către destinația unde aveam sejurul, am prins gustul vacanței în circuit. Și dă-i, și navighează pe net, pe forumuri, pe site- uri, pe agenții până am ajuns la ceea ce va urma în următoarele mele postări care vor cuprinde, separat, obiectivele turistice pe care le- am atins.
Deoarece era după o vară cu inundații, care afectase mult transportul pe calea ferată în zona unde urma să călătorim, a trebuit să apelăm și la transportul rutier, care sincer nu mă prea încânta la vremea aceea.
Nefiind altă soluție, ba chiar nici trenul nu are legături prea bune din Galați spre acea parte a Moldovei, am pornit la drum cu un maxi- taxi spre Bicaz în data de 15 august. De acolo sunt curse regulate din mai multe direcții care trec și prin Lacu Roșu.
Pentru că întotdeauna există un motiv, mi- am dorit nespus de mult să ajung la Lacul Roșu de când eram la școală prin clasa a V-a când am văzut o poză în cartea de geografie, în care luciul apei era strâpuns de vârfurile copacilor, care fuseseră în valea în care avea să se formeze lacul prin anul 1837.
Am avut rezervate de pe net două nopți la Pensiunea Rustic care ne- a uns sufletele cu liniștea pe care ți- o poate oferi natura înconjurătoare, susur de ape, ciripit de păsărele, foșnetul copacilor....
Plimbarea cu barca pe lacul din care încă mai răzbat după mai bine de 170 de ani, vărfurile ciunțite ale brazilor, îți crează un sentiment de cât de mici suntem și noi, oamenii, în fața naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu