Lipsa unui mijloc de transport propriu, ne- a limitat la vizitarea obiectivelor turistice din împrejurimi. Cum spre mănăstirea Neamțului era o cursă mai târziu, am luat din autogară cursa spre Poiana Largului. După aproximativ 11 km, am coborât la intersecția cu drumul ce ducea spre mănăstire și de acolo, încrezători în puterile noastre am pornit a măsura la pas cei patru km de șosea care mai erau. Chiar dacă luam cursa direct spre mănăstire, tot trebuia să ne fragmentăm traseul fiindcă odată ajuns în acea zonă, nu poți rata o vizită la Rezervația de Zimbri Dragoș Vodă, unde poți admira câteva exemplare dintr- o specie de animale care a fost foarte aproape de disparița totală de pe fața pământului. În România zimbrul a fost readus în anul 1958, din Polonia. Păcat că nu am putut realiza și fotografii, zimbrii fiind într- un plan mai îndepărtat și m- am mulțumit cu un zoom realizat pe filmare. De altfel nici nu prea am făcut poze în acest periplu, am preferat mai mult să filmez.
Pe viitor, pentru cei interesați de frumusețea acestor meleaguri o să încerc să găsesc caseta și să fac un filmuleț care să cuprindă acest minicircuit din Tg. Neamț.
Ceva mai departe, pe stânga sclipesc în soarele arzător turlele unei biserici. Acolo este schitul Vovidenia, un alt loc binecuvântat de Dumnezeu. Cu zeci de ani în urmă, Mihail Sadoveanu admira frumusețile locului dar și frumusețile spirituale ale monahilor de la schit. În cinstea autorului, în casa de odihnă unde scriitorul era găzduit, sunt prezentate lucruri și obiecte personale și din vremurile respective. Pe toată durata vizitei te însoțesc înregistrări cu inconfundabila voce a scriitorului.
Două ore mai târziu, mănăstirea Văratec a fost ultimul obiectiv atins, după un traseu destul de obositor pe care îl făcusem în acea zi însorită de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu